Persoana umană

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui David Braine oferă o critică riguroasă și cuprinzătoare a pozițiilor contemporane din filosofia minții, teoria acțiunii și domeniile conexe, pledând pentru o perspectivă neo-aristotelică. Cartea prezintă o viziune holistică asupra naturii umane, subliniind unitatea persoanei și importanța acțiunii asupra cauzalității evenimentelor.

Cartea este lăudată pentru minuțiozitatea și argumentația sa riguroasă, oferind critici puternice împotriva materialismului, dualismului și anti-realismului. Abordarea neo-aristotelică a lui Braine este evidențiată pentru convingerea sa filosofică, iar multe capitole se remarcă ca excelente lucrări de sine stătătoare. Lucrarea este potrivită pentru cursuri de nivel universitar și prezintă o viziune caritabilă asupra argumentelor opuse.

Cartea este considerată prea avansată pentru absolvenții de licență, ceea ce îi poate limita accesibilitatea. Unii cititori ar putea găsi complexitatea ideilor provocatoare și ar putea să nu rezoneze cu cei care nu sunt familiarizați cu peisajul filosofiei analitice contemporane.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Human Person

Conținutul cărții:

O lucrare filosofică care abordează validitatea întrebării: Ce înseamnă pentru ființa umană să fie un animal și pentru acest animal să fie un spirit? Braine susține că perspectivele materialismului și ale dualismului sunt diferite mulaje ale aceleiași matrițe imperfecte și oferă o alternativă holistică. Braine susține, de asemenea, că percepția este inseparabilă de comportament și că înclinația umană de a produce limbaj ne separă de alte animale.

Culminând cu o discuție despre semnificația morții, acesta este un argument filosofic bogat și pasionat pentru ființa umană ca animal și suflet. David Braine (1940-2017) a studiat la Magdalen College, Oxford. Între 1965 și 1989 a fost lector la Departamentul de Filosofie al Universității din Aberdeen.

A primit o bursă Gifford Fellowship în perioada 1982-1988. În urma complicațiilor apărute după accidentul la coloana vertebrală din 1977, s-a pensionat medical în 1989, devenind conferențiar onorific în perioada 1989-2002 și cercetător onorific în 2002.