Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenzile la „The Loss of Sadness” relevă un interes puternic pentru argumentele sale privind diagnosticarea depresiei și medicalizarea răspunsurilor emoționale normale. Mulți cititori au lăudat autorii pentru abordarea lor academică și perspectiva critică asupra practicilor psihiatrice actuale, în special în legătură cu DSM. Cu toate acestea, unele recenzii au criticat cartea pentru dependența sa de limbajul academic și omiterea anumitor perspective terapeutice.
Avantaje:⬤ Analiză pătrunzătoare și academică a diagnosticului depresiei.
⬤ Evidențiază deficiențele diagnosticului psihiatric și distincția dintre tristețea normală și depresia clinică.
⬤ Argumente convingătoare susținute de dovezi.
⬤ Provocatoare și relevantă pentru profesioniștii din domeniul sănătății mintale și pentru publicul larg.
⬤ Include o critică echilibrată a DSM și a implicațiilor sale pentru tratament.
Dezavantaje:⬤ Unele secțiuni pot fi prea academice și dense, făcând lectura dificilă.
⬤ Nu acoperă abordările terapeutice alternative, cum ar fi terapia bioenergetică, ceea ce unii consideră o omisiune semnificativă.
⬤ Poate fi copleșitoare din cauza complexității subiectelor discutate, ridicând multe întrebări filosofice și practice fără soluții clare.
(pe baza a 26 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Loss of Sadness: How Psychiatry Transformed Normal Sorrow Into Depressive Disorder
Conținutul cărții:
Depresia a devenit cea mai frecvent tratată tulburare mintală, pe fondul afirmațiilor conform cărora unul din zece americani suferă de această tulburare în fiecare an, iar 25 % dintre aceștia ajung să o sufere la un moment dat în viață. Avertismentele conform cărora tulburarea depresivă este una dintre principalele cauze ale handicapului la nivel mondial au fost însoțite de o creștere masivă a consumului de medicamente antidepresive, de o depistare pe scară largă a depresiei în clinici și școli și de un efort de diagnosticare precoce a depresiei, pe baza a doar câteva simptome, pentru a preveni apariția unor afecțiuni mai grave.
În The Loss of Sadness, Allan V. Horwitz și Jerome C. Wakefield susțin că, deși tulburarea depresivă există cu siguranță și poate fi o afecțiune devastatoare care necesită atenție medicală, epidemia aparentă reflectă de fapt modul în care profesia psihiatrică a înțeles și a reclasificat tristețea umană normală drept o experiență anormală. Odată cu publicarea în 1980 a celei de-a treia ediții a Manualului de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale (DSM-III), profesioniștii din domeniul sănătății mintale au început să diagnosticheze depresia pe baza simptomelor - cum ar fi starea de spirit deprimată, pierderea poftei de mâncare și oboseala - care durau cel puțin două săptămâni. Autorii susțin că acest sistem este fundamental greșit, deoarece nu ia în considerare contextul în care apar simptomele. Ei subliniază importanța diferențierii între reacțiile anormale datorate disfuncțiilor interne și tristețea normală provocată de circumstanțe externe. Cu toate acestea, conform actualului sistem de clasificare DSM, acest lucru.
Distincția este imposibil de făcut, astfel încât stresul emoțional așteptat cauzat de evenimente supărătoare - de exemplu, pierderea unui loc de muncă sau sfârșitul unei relații - ar putea duce la un diagnostic eronat de tulburare depresivă. Într-adevăr, tocmai această greșeală se află la originea presupusei epidemii de depresie majoră din rândul nostru.
Spunând povestea din spatele acestui fenomen, autorii se bazează pe o istorie de 2 500 de ani de scrieri despre depresie, inclusiv studii atât în domeniul medical, cât și în cel al științelor sociale, pentru a demonstra de ce diagnosticul din DSM este atât de greșit. De asemenea, ei analizează de ce acesta a devenit aproape de neclintit, în ciuda limitărilor sale. Încadrat într-o relatare evolutivă a sănătății și bolii umane, The Loss of Sadness prezintă o disecție fascinantă a depresiei ca emoție umană atât normală, cât și dezordonată și o critică radicală a practicilor actuale de diagnostic psihiatric. Rezultatul este o provocare puternică la adresa revoluției de diagnosticare care a început acum aproape treizeci de ani în psihiatrie și o analiză provocatoare a uneia dintre cele mai semnificative probleme de sănătate mintală de astăzi.
