Piesele pierdute ale tragediei grecești (Volumul 1): Autori neglijați

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o introducere detaliată și captivantă în tragediile grecești mai puțin cunoscute, făcând-o accesibilă cititorilor cu diferite niveluri de familiaritate cu subiectul. Ea include biografii și traduceri, stârnind interesul pentru dramaturgia greacă antică și pentru operele sale pierdute.

⬤ Scriere excelentă
⬤ extrem de captivantă și ușor de citit
⬤ informații cuprinzătoare despre tragicii mai puțin cunoscuți
⬤ biografii și comentarii utile
⬤ include traduceri ale fragmentelor
⬤ aspect bine organizat și producție de calitate
⬤ valoroasă atât pentru cititorii ocazionali, cât și pentru studenții serioși ai literaturii grecești antice.

⬤ Ediția cartonată este considerată oarecum scumpă
⬤ se oferă doar o cantitate limitată de fragmente traduse (35 de pagini), în principal din cauza rarității lucrărilor existente
⬤ unii cititori ar putea dori un format similar privind comediile grecești.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Lost Plays of Greek Tragedy (Volume 1): Neglected Authors

Conținutul cărții:

Au fost scrise numeroase cărți despre tragedia greacă, dar aproape toate se referă la cele 32 de piese care încă mai există. Această carte, în schimb, se concentrează pe piesele care nu mai există. Sute de tragedii au fost jucate în Atena și mai departe în timpul perioadei clasice și, chiar dacă aproape toate s-au pierdut, se știe ceva despre ele prin fragmente și alte tipuri de dovezi.

Matthew Wright oferă o introducere critică autoritară în două volume și un ghid al tragediilor pierdute. Acest prim volum examinează rămășițele operelor unor dramaturgi precum Phrynichus, Agathon, Neophron, Critias, Astydamas, Chaeremon și mulți alții care au fost uitați sau neglijați. (Volumul 2 explorează operele pierdute ale lui Eschil, Sofocle și Euripide. )

Ce tipuri de dovezi există pentru tragediile pierdute și cum am putea aborda aceste dovezi? Cum au ajuns aceste piese pierdute sau conservate incomplet? Cum putem explica de ce toți tragedienii, cu excepția lui Eschil, Sofocle și Euripide, au fost neglijați sau relegate la statutul de poeți „minori”? Ce schimbări și continuități pot fi detectate în tragedie după secolul al V-lea î.Hr. Poate studiul operelor pierdute și al autorilor neglijați să ne schimbe viziunea asupra tragediei grecești ca gen? Această carte răspunde la astfel de întrebări printr-un studiu detaliat al fragmentelor în contextul lor istoric și literar. Incluzând versiuni în limba engleză ale fragmentelor netraduse anterior, precum și o discuție aprofundată a semnificației lor, The Lost Plays of Greek Tragedy face aceste lucrări accesibile pentru prima dată.