Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenzile la „Piety in Pieces” evidențiază stilul său de scriere informativ și captivant, ceea ce o face o resursă valoroasă pentru cei interesați de manuscrisele și istoria medievală. Cu toate acestea, sunt remarcate defecte semnificative, în special lipsa ilustrațiilor și discrepanțele în numărul de pagini, care diminuează experiența generală.
Avantaje:⬤ Stil bine scris și captivant
⬤ foarte informativ despre manuscrisele medievale
⬤ îmbunătățește înțelegerea Cărții de ore
⬤ recomandat pasionaților de istorie medievală.
Dezavantaje:⬤ Publicație incompletă, cu ilustrații lipsă
⬤ discrepanțe în numărarea paginilor
⬤ imperfecțiuni în formatul print-on-demand.
(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Piety in Pieces: How Medieval Readers Customized their Manuscripts
Conținutul cărții:
Manuscrisele medievale au rezistat obsolescenței. Realizate de meșteșugari foarte specializați (scribi, miniaturiști, legători de cărți) prin procedee care necesită multă muncă, folosind materiale exclusiviste și uneori exotice (pergament obținut din zeci sau sute de piei, cerneluri și vopsele obținute din minerale, animale și plante prețioase), cărțile erau scumpe și construite pentru a dura. De obicei, ele supraviețuiau proprietarilor lor. În loc să se descotorosească de ele atunci când erau depășite, proprietarii de cărți găseau modalități de a le actualiza, modifica și recicla.
Aceste activități s-au accelerat în secolul al XV-lea. Majoritatea manuscriselor realizate înainte de 1390 erau personalizate și realizate pentru un anumit client, dar cele realizate după 1390 (în special cărțile de ore) au fost realizate din ce în ce mai mult pentru o piață deschisă, în care producătorul nu era în contact direct cu cumpărătorul. Eficiența crescută a condus la produse mai generice, pe care proprietarii erau motivați să le personalizeze. De asemenea, a condus la creșterea numărului de pergamente goale în carte, de exemplu, spatele miniaturilor inserate și capetele goale ale componentelor textuale. Cumpărătorii de cărți de la sfârșitul secolului al XIV-lea și de-a lungul secolului al XV-lea încă mai păstrau vechile conotații ale manuscriselor - că acestea erau articole de lux personalizate - chiar și atunci când producția devenise impersonală.
Prin urmare, proprietarii cumpărau cărți destinate unei piețe deschise și apoi le personalizau, completând spațiile goale și chiar adăugând ulterior alte componente. Astfel, ei obțineau un produs accesibil, dar care avea totuși un aer de lux și răspundea nevoilor lor individuale. Cărțile mai vechi au fost menținute în circulație prin modificarea lor, au atașat elemente la cărți generice pentru a le face mai relevante și mai valoroase și au adăugat noi rugăciuni cu indulgențe din ce în ce mai mari, pe măsură ce cultura mântuirii se schimba.
Rudy analizează modalitățile prin care proprietarii de cărți au ajustat conținutul cărților lor, de la cele mai simple (adăugarea unei note marginale, coaserea unei perdele) până la cele mai complexe (demontarea cărții, înfrumusețarea componentelor cu decorațiuni pictate, adăugarea mai multor carouri de pergament). Prin ajustări uneori extreme, proprietarii de cărți își mențineau cărțile la modă și relevante din punct de vedere emoțional. Acest studiu explorează intersecția dintre codicologie și dorința umană.
Rudy arată cum modularizarea sporită a producției de cărți a condus la o mai mare standardizare, dar și la mai multe oportunități de personalizare. Ea se întreabă: Ce proprietăți aveau manuscrisele pe pergament care lipseau cărților tipărite? Care sunt interrelațiile dintre tehnologie, eficiență, pierderea competențelor și standardizare?
