Pinion: O elegie

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 4 voturi.

Titlul original:

Pinion: An Elegy

Conținutul cărții:

În acest poem lung și elocvent, Claudia Emerson folosește vocile a doi membri ai familiei dintr-o mică fermă din sud pentru a examina complexitatea universală a locului, generației, memoriei și identității. Alternând între vocile predicatorului și a surorii, Pinion este povestit de sora mai tânără și supraviețuitoare, Rose, în memoria căreia familia și ferma acum dispărute continuă să trăiască în mod viu: "În visul care se repetă, ca o pasăre care se întoarce, locul este încă așa cum a fost - ca și cum ar fi plecat, cu ani în urmă, cu intenția deplină de a se întoarce la fiecare întuneric.".

Sora povestește despre observațiile ei în viața de zi cu zi din anii 1920 și despre lupta ei de a avea grijă de tatăl ei, de frații mari și de Rose - "bebelușul schimbător de viață" - după moartea mamei sale: "Găinile își ascunseseră capetele sub / aripile lor; s-au orbit când am prăfuit / vasul de frământat cu florul nostru cernut firesc ca mătasea, și astfel / am dispărut când mi-am înfipt fiecare în el". Preacher simte acut povara conducerii fermei și se teme că va fi ultimul care va locui pe acest loc: "Am fost ținut strâns acolo, pinionat, fără / să mor, devenind amorțit și ușor, înnebunit de așteptare / și final calm". Amândoi se luptă cu dorința de independență și cu datoria față de casă de care sunt legați prin naștere; niciunul nu se căsătorește și nu pleacă.

Pinion este în cele din urmă o elegie sfâșietoare pe care Rose o creează. Ea este cea care a evadat, doar pentru a realiza: "Le supraviețuiesc tuturor, dar fiindcă am devenit casa pe care o țin.".