Pioni într-un joc mai mare: Olimpiada de șah de la Buenos Aires, august - septembrie 1939

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o relatare istorică detaliată a Olimpiadei de la Buenos Aires din 1939, îmbogățită cu schițe biografice, anecdote și o colecție considerabilă de fotografii. Deși captivează istoricii și entuziaștii șahului cu profunzimea și amploarea sa, suferă de unele inexactități și câteva interpretări greșite în terminologia șahului.

Bine documentată, cu un context istoric fascinant, include 70 de partide comentate, anecdote captivante, un conținut fotografic extins care sporește atractivitatea vizuală și o narațiune captivantă care se adresează atât istoricilor, cât și pasionaților de șah.

Unele detalii banale pot distrage atenția de la obiectivul principal, inexactități legate de terminologia șahului (amestecarea „meciului” cu „jocului”), iar anumite afirmații privind cunoștințele de șah ale autorului par insuficiente pentru un jucător competitiv.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Pawns in a Greater Game: The Buenos Aires Chess Olympiad, August - September 1939

Conținutul cărții:

Șahul a fost uneori în centrul politicii mondiale, așa cum s-a întâmplat în cazul în care Bobby Fischer l-a învins pe Boris Spassky în 1972 și șase ani mai târziu, când Anatoly Karpov l-a învins pe disidentul rus Viktor Korchnoi. Ambele meciuri au fost văzute la vremea respectivă, dar și retrospectiv, ca lupte între Lumea Liberă și Blocul Comunist, dar niciuna nu se poate compara cu evenimentele de la cea de-a opta Olimpiadă de șah și Campionatul de șah feminin, desfășurate la Buenos Aires în august-septembrie 1939.

Majoritatea jucătorilor de șah din 1939 proveneau din țări care urmau să fie puternic schimbate de război: Germania, Polonia, Boemia-Moravia (Cehoslovacia), Franța, Marea Britanie, Norvegia, Suedia, Țările de Jos, Belgia, Danemarca, Estonia, Letonia, Lituania, Bulgaria și Palestina. Și au fost puțini jucătorii ale căror vieți nu au fost total afectate de conflict. În 1939, americanii au refuzat să se prezinte pentru că nu considerau că banii oferiți erau suficienți; o alarmă a I..

R.

A. aproape că l-a făcut pe un jucător britanic să piardă trenul; soția unui jucător a fost implicată într-o controversă literară majoră care zguduia Guatemala; iar călătoria la Buenos Aires a contribuit la influențarea unei nuvele de Stefan Zweig.

Turneul a început în ziua în care a fost semnat Pactul Molotov-Ribbentrop, iar runda finală a început în ziua în care Germania a invadat Polonia. Până atunci, trei dintre englezii din echipă plecaseră, nerăbdători să traverseze Atlanticul înainte ca submarinele să înceapă atacurile. Iar cu o zi înainte de ultima rundă, când meciurile finale urmau să decidă dacă germanii sau polonezii vor câștiga Olimpiada, Uniunea Sovietică a invadat Polonia.

Până atunci, echipele mai slabe au fost retrogradate într-o ligă secundă, concurând pentru o cupă care s-a dovedit a nu exista. Tensiunile legate de începutul celui de-al Doilea Război Mondial au fost repetate la Buenos Aires, mulți dintre jucătorii de șah alegând să rămână în America de Sud în loc să se întoarcă în Europa, care era cuprinsă de război. Trei jucători englezi au devenit spărgători de coduri la Bletchley Park, iar dintre ceilalți jucători, unul a murit într-un azil de nebuni din Buenos Aires, unul a fost ucis în Holocaust, unul a servit în Wehrmacht, iar altul a pierit într-un gulag sovietic; câștigătoarea campionatului feminin a fost ucisă într-un atac V-1 asupra Londrei.

Folosind resurse de arhivă din întreaga lume și vizite în Argentina și Uruguay, această carte este prima care detaliază mașinațiunile Olimpiadei de șah de la Buenos Aires, care a reflectat, în multe feluri, situația politică din 1939.