Pity the Drowned Horses

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Pity the Drowned Horses” de Sheryl Luna este o colecție de poezii bogat structurată care abordează teme precum sărăcia, identitatea și dislocarea culturală. Cartea oferă o descriere neromantizată a copilăriei de-a lungul râului Rio Grande și se adâncește în luptele diferitelor identități din clase sociale și medii culturale contrastante. Poemele sunt apreciate pentru frumusețea și profunzimea lor, contribuind la aclamarea autorului în comunitatea literară.

⬤ Poezie puternică și frumoasă
⬤ explorarea vie a unor teme precum sărăcia, identitatea și conflictul cultural
⬤ profunzime semnificativă în luptele emoționale și materiale
⬤ autor aclamat de critică, cu aprecieri literare notabile
⬤ limbaj bogat și texturat care abordează diverse identități.

Unii cititori pot considera că temele legate de dislocarea culturală și sărăcie sunt dificile sau grele; lipsa sentimentalismului poate să nu fie pe placul celor care caută o reprezentare mai romanțată a subiectului.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Pity the Drowned Horses este câștigătoarea primului Premiu de Poezie Andres Montoya.

Această culegere este despre loc și multe dintre poemele din ea sunt plasate în sud-vestul deșertului, la granița dintre SUA și Mexic, în El Paso, Texas. Poemele lui Sheryl Luna sunt, de asemenea, despre familie și casă în contextul mai larg al frontierei ca pod și barieră.

Ele abordează orașul bilingv și bicultural și modul în care un loc este dorit și privit foarte diferit pe măsură ce observatorul se schimbă și experimentează alte culturi. Primele două secțiuni de poezii se concentrează pe casă și familie. Ele arată că, în ciuda sărăciei și a izolării geografice, orașele de frontieră El Paso și Ciudad Juarez sunt locuri frumoase și promițătoare.

A treia secțiune explorează culturile: modul în care se negociază anxietatea față de judecățile estetice, valorile și diferența. Secțiunea finală este una de laudă și recunoaștere a faptului că, în ciuda diferențelor, toți tânjim după credință și după un loc pe care să îl numim acasă.