Plante sălbatice comestibile din preerie: Un ghid etnobotanic

Recenzii ale cititorilor

Cartea este un ghid cuprinzător al plantelor sălbatice comestibile din prerie, organizat sistematic cu informații detaliate despre diverse plante. Cartea cuprinde secțiuni privind „Plantele sălbatice comestibile din prerie”, „Ierburile” și „Alte plante comestibile din prerie”, oferind informații valoroase atât pentru începători, cât și pentru căutătorii experimentați. Textul include descrieri, utilizări și context istoric, dar îi lipsesc ilustrațiile colorate, ceea ce unii cititori consideră dezamăgitor.

⬤ Bine scris și cercetat
⬤ ușor de citit
⬤ bogăție de informații
⬤ descrieri vii
⬤ bună organizare a informațiilor despre plante
⬤ acoperă plante comestibile cu utilizări istorice
⬤ include hărți de distribuție
⬤ potrivit atât pentru începători, cât și pentru experți în etnobotanică.

⬤ Lipsă de fotografii colorate, bazându-se pe ilustrații alb-negru care pot împiedica identificarea plantelor
⬤ unele ilustrații nu au indicatori de scară
⬤ hărțile de distribuție a plantelor sunt conservatoare și pot să nu reflecte zonele reale de creștere.

(pe baza a 23 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Edible Wild Plants of the Prairie: An Ethnobotanical Guide

Conținutul cărții:

Cu mult înainte ca semințele de floarea-soarelui să devină o gustare populară, ele erau un produs alimentar apreciat de nativii americani. Timp de aproximativ 10 000 de ani, de la sfârșitul Pleistocenului până în anii 1800, populațiile indigene din câmpii au considerat plantele indigene comestibile, precum floarea-soarelui, drept o sursă importantă de hrană. Nu numai că plantele ofereau hrană în perioadele de penurie, dar adăugau și varietate la ceea ce altfel ar fi fost o dietă monotonă de vânat. Cu toate acestea, utilizarea plantelor indigene ca hrană a scăzut brusc atunci când oamenii albi au colonizat Marile Câmpii și și-au impus propria cultură, cu noțiunile sale diferite despre ceea ce era bun de mâncat. Aceste noțiuni tindeau să excludă din dieta acceptată plante precum soapweed, labsquarter, ground cherry, prairie turnip și prickly pear. Astăzi, este ciudat să te gândești la consumul de chokecherries, care erau un ingredient-cheie în alimentul de bază al indienilor, permmicanul.

Bazat pe legendele plantelor documentate de dovezi istorice și achaeologice, Edible Wild Plants of the Prairie a relatat modul în care 122 de specii de plante au fost folosite cândva ca hrană de către locuitorii nativi și imigranți din preerie. Scris pentru un public larg de naturaliști amatori, botaniști, etnologi, antropologi și agronomi, acest ghid este destinat educării cititorului cu privire la plantele sălbatice ca surse de hrană, sintetizării informațiilor cu privire la potențiala utilizare a florei indigene ca noi culturi alimentare și încurajării conservării și cultivării plantelor din preerie.

Scriind despre flora comestibilă a preriei americane, Kelly Kindscher ne-a oferit prima carte despre plante comestibile dedicată regiunii pe care Walt Whitman a numit-o „peisajul caracteristic al Americii de Nord” și pe care Willa Cather a numit-o „podeaua cerului”. În descrierea modului în care plantele erau folosite pentru hrană, el s-a bazat pe informații referitoare la triburile care au locuit bioregiunea preeriilor. În consecință, cartea sa servește drept un compendiu la îndemână pentru cititorii care doresc să afle mai multe despre utilizarea istorică a plantelor de către nativii americani.

Cartea este organizată în cincizeci și unu de capitole ordonate alfabetic după denumirea științifică. Pentru cei care sunt interesați să găsească și să identifice plantele, cartea oferă desene liniare, hărți de distribuție și descrieri botanice și ale habitatului. Relatările etnobotanice privind utilizarea alimentelor constituie cea mai mare parte a textului, dar cititorul va găsi, de asemenea, informații privind părțile plantelor utilizate, recoltarea, înmulțirea (pentru grădinarii casnici), precum și prepararea și gustul plantelor alimentare sălbatice.