Plenty: Eating Locally on the 100-Mile Diet: O carte de bucate

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Plenty” de Alisa Smith și J.B. Mackinnon este o explorare atentă a alimentației locale și a provocărilor asociate cu aceasta. Scris într-un stil relaxat, autorii împărtășesc angajamentul lor de un an de zile de a consuma numai alimente provenite pe o rază de 160 km, oferind informații despre originea alimentelor, durabilitate și anecdote personale. Cu toate acestea, narațiunea are criticii ei, unii considerând că simplifică prea mult problemele complexe și, ocazional, se abate spre un teritoriu moralizator.

⬤ Stilul de scriere fără predicat și relatabil.
⬤ Oferă informații despre originea și durabilitatea alimentelor.
⬤ Include rețete apetisante și anecdote captivante.
⬤ Ușor de citit și plăcut de citit.
⬤ Evidențiază provocările și victoriile alimentației locale.

⬤ Unii recenzenți au găsit cartea prea simplificată și lipsită de profunzime.
⬤ Critici la adresa autorilor pentru că sunt moralizatori și nu potrivesc idealurile cu realitatea.
⬤ Perspectiva Alisei a fost considerată autocompătimitoare sau iritantă de către unii cititori.
⬤ Referințe confuze la statistici care amestecă contextele canadian și american.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Plenty: Eating Locally on the 100-Mile Diet: A Cookbook

Conținutul cărții:

Aventurile remarcabile, amuzante și inspiratoare ale unui cuplu canadian care încearcă, timp de un an, să consume alimente cultivate și produse pe o rază de 160 km de apartamentul lor.

Când Alisa Smith și James MacKinnon au aflat că un ingredient mediu dintr-o masă din America de Nord parcurge 1 500 de mile de la fermă la farfurie, au decis să lanseze un experiment simplu pentru a se reconecta cu oamenii și locurile care produc ceea ce mănâncă. Timp de un an, vor consuma doar alimente care provin de pe o rază de 160 de kilometri de apartamentul lor din Vancouver. Dieta de 100 de mile a luat naștere.

Descoperirile cuplului le-au zdruncinat uneori hotărârea. Ar fi fost un an fără zahăr, Cheerios, ulei de măsline, orez, Pizza Pops, bere și multe, multe altele. Totuși, alimentația locală s-a dovedit a fi o lecție de viață despre plăcerile care sunt întotdeauna la îndemână. Ei au întâlnit fermieri revoluționari și vânători-culegători moderni care schimbă modul în care ne gândim la mâncare. S-au confruntat personal cu probleme care variază de la economia globală la biodiversitate. Au apelat la înțelepciunea bunicilor și s-au cufundat în anotimpuri. Au descoperit o multitudine de arome noi, de la vinul de cătină la sandvișurile cu napi, alimente pe care nu și le-ar fi imaginat niciodată că sunt la ușa lor.

Dieta de 100 de mile a atins o coardă sensibilă mai profundă decât ar fi putut prevedea cineva, atrăgând interesul mass-mediei și al comunităților locale din întreaga lume. The 100-Mile Diet: A Year of Local Eating spune întreaga poveste, de la intuiții la dezastrele din bucătărie, pe măsură ce autorii se transformă din cumpărători de la megamart în pionieri urbani autosuficienți. The 100-Mile Diet este o cale de întoarcere acasă pentru oricine, oriunde.

Spuneți-mi naiv, dar nu am știut niciodată că făina va fi eliminată din dieta noastră de 100 de mile. Produsele pe bază de grâu sunt atât de omniprezente, "toiagul vieții", încât mi-am imaginat în mod neclar că acest produs trebuie să fie cultivat peste tot. Dar, desigur: Nu văzusem niciodată un lan de grâu în apropiere de Vancouver, iar imaginile mele mentale cu lumina de la sfârșitul după-amiezii căzând pe lanuri aurii de cereale erau toate din copilăria mea din preeriile canadiene. Ceea ce am reușit să găsesc a fost Anita's Organic Grain & Flour Mill, la aproximativ 60 de mile mai sus de valea râului Fraser. Am sunat-o și am aflat că cei mai apropiați furnizori de cereale ai Anitei se aflau la cel puțin 800 de mile distanță pe șosea. Părea să-i pară rău pentru mine. Va mai trece un an până când voi gusta o plăcintă?

--From Dieta de 100 de mile

Din ediția Hardcover.