Plotinus: Mit, metaforă și practică filosofică

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o explorare îmbogățită a filosofiei lui Plotin, punând în evidență abilitatea literară a autorului și înțelegerea profundă a subiectului. Ea atrage cititorii prin perspectivele sale unice asupra metaforelor lui Plotin și a aspectelor practice ale filosofiei sale. Cu toate acestea, sunt exprimate unele îngrijorări cu privire la posibilele asemănări textuale cu opera unui alt autor.

Măiestria literară a lui Stephen Clark face cartea plăcută și accesibilă. Ea oferă o frumoasă meditație asupra filosofiei ca mijloc de vindecare și autotransformare. Cartea este bine organizată, cu o bibliografie amănunțită și o erudiție cuprinzătoare care pune în discuție opiniile convenționale despre Plotinus. Mulți cititori au găsit-o lămuritoare și provocatoare în ceea ce privește practica filosofică.

Există acuzații de plagiat textual, anumite propoziții din carte fiind considerate identice cu cele din altă publicație. Acest lucru ridică semne de întrebare cu privire la originalitatea unui anumit conținut.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Plotinus: Myth, Metaphor, and Philosophical Practice

Conținutul cărții:

Plotinus, filosoful roman (c.

204-270 d.Hr.), considerat fondatorul neoplatonismului, a fost, de asemenea, creatorul a numeroase mituri, imagini și metafore. Acestea i-au influențat atât pe filosofii seculari, cât și pe teologii creștini și musulmani, dar au fost frecvent respinse de cercetătorii moderni ca fiind pur și simplu ornamentale.

În această carte, distinsul filosof Stephen R. L. Clark arată că ele formează un set vital de exerciții spirituale prin care indivizii pot atinge unul dintre cele mai importante obiective ale lui Plotin: transformarea de sine prin contemplație.

Clark examinează o varietate de mituri și metafore ale lui Plotinus în contextul cultural și filosofic al timpului său, punând întrebări iscoditoare despre efectele lor contemplative. Ce înseamnă, de exemplu, să "gândești departe de spațialitatea" lucrurilor materiale? Ce stare de spirit recomandă Plotinus atunci când vorbește despre dragoste, beție sau goliciune? Ce conștiință stelară este vizată atunci când declară că am fost cândva stele sau că suntem stele în veșnicie? Ce înseamnă să spui că sufletul merge în jurul lui Dumnezeu? Și cum ar trebui să "readucem Dumnezeul din noi la Dumnezeul din toți"? Prin aceste imagini și structuri bogate, Clark îl prezintă pe Plotin ca pe un filosof profund preocupat de filosofie ca mod de viață.