Podul

Recenzii ale cititorilor

Ultima colecție de poezii a lui Marin Sorescu surprinde reflecțiile sale emoționante din timpul ultimelor sale zile de luptă cu boala de ficat. Poemele sunt un amestec de umor negru, afirmații de viață și o înțelegere profundă a suferinței și mortalității. Deși colecția prezintă stilul original al lui Sorescu, ea reflectă, de asemenea, o schimbare notabilă de ton, subliniind gravitatea confruntării cu moartea. Traducerile lui Adam J. Sorkin și Lidia Vianu sunt lăudate pentru că transmit claritatea și puterea imaginilor sale.

Culegerea este remarcată pentru reflecțiile sale emoționante și pentru rezonanța emoțională profundă a poemelor. Vocea unică a lui Sorescu îmbină umorul cu observațiile profunde despre viață și moarte. Traducerile sunt foarte apreciate pentru claritatea lor și capacitatea de a păstra esența imaginii lui Sorescu. Cititorii familiarizați cu operele sale anterioare pot găsi o mai mare apreciere în această colecție, care prezintă creativitatea sa chiar și în fața mortalității.

Natura sumbră a poemelor și accentul pus pe moarte ar putea să nu fie cea mai bună introducere pentru noii cititori care nu sunt familiarizați cu opera lui Sorescu. Unii cititori ar putea considera că schimbarea bruscă de ton față de lucrările sale anterioare, mai satirice, reprezintă o provocare pentru reconciliere. Subiectul personal și dureros ar putea face această carte mai puțin atrăgătoare pentru cei care caută o poezie mai ușoară.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Bridge

Conținutul cărții:

Podul este despărțirea de viață a lui Marin Sorescu: o carte de poezii ironic-ciudice compuse de pe patul de bolnav pe parcursul a cinci săptămâni în care a așteptat ca moartea să-l ia, testamentul său nu doar la mortalitatea și durerea umană, ci și la rezistență și transformare creativă. Podul nu seamănă cu nicio altă carte de poezie: ca un dans medieval al morții, dar cu o mișcare sumbră, o procesiune de poeme rostite fără suflare, dureros de comice.

Marin Sorescu a fost un geniu comic vesel melancolic și una dintre cele mai originale voci din literatura română. Poezia sa poznașă și piesele sale satirice i-au adus o mare popularitate în timpul epocii comuniste. Deși parabolele sale pline de spirit și ironie nu criticau în mod direct regimul, românii obișnuiți cu o cultură a dublului limbaj puteau citi alte înțelesuri în batjocura sa jucăușă a condiției umane. Dar mai târziu - ca un personaj nefericit din una dintre dramele sale absurde - poetul poporului născut la țară a fost numit ministru al culturii.

Câștigător al Premiului Corneliu M Popescu pentru poezie europeană în traducere