Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Podul spre casă”, de Padma Venkatraman, spune povestea emoționantă a două surori, Viji și Rukku, care fug dintr-o familie abuzivă pentru a face față provocărilor vieții de stradă din India. În călătoria lor, sunt explorate teme precum rezistența, familia și realitatea crudă a sărăciei. Mulți cititori au considerat că scriitura este superbă și cu impact emoțional, cu un stil narativ unic la persoana a doua care a adăugat profunzime personajelor și luptelor lor.
Avantaje:Scriitura este superbă și descriptivă, evocând emoții puternice și o legătură profundă cu personajele. Cititorii au apreciat personajele bine dezvoltate, temele rezilienței și familiei și descrierea unor experiențe sfâșietoare, dar pline de speranță. Cartea este recomandată atât cititorilor din clasa mijlocie, cât și adulților, iar perspectiva unică la persoana a doua este considerată o alegere narativă eficientă.
Dezavantaje:Unii cititori au considerat că narațiunea la persoana a doua este un pic dificil de înțeles. Temele grele, inclusiv violența domestică și lipsa de adăpost, pot fi prea intense pentru unele categorii de public, în special pentru cititorii tineri sau pentru cei care caută un conținut mai ușor.
(pe baza a 140 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Bridge Home
Conținutul cărții:
"Cititorii vor fi captivați de acest roman frumos scris despre tineri care trebuie să-și folosească instinctele și curajul pentru a supraviețui. Padma își infuzează povestea cu speranță și curaj care îi vor inspira pe cititori.” - Aisha Saeed, autoarea bestsellerului New York Times Amal Unbound
Patru copii fără adăpost hotărâți își fac o viață în debutul emoționant pentru clasa mijlocie al Padmei Venkatraman.
Viața este dură pe străzile aglomerate din Chennai, India, așa că atunci când sosesc surorile fugare Viji și Rukku, perspectivele lor par sumbre. Foarte repede, Viji, în vârstă de unsprezece ani, descoperă cât de vulnerabile sunt ele în această lume periculoasă și lipsită de grijă. Din fericire, fetele găsesc adăpost - și prietenie - pe un pod abandonat care este și ascunzătoarea lui Muthi și Arul, doi băieți fără adăpost, iar cei patru formează curând un fel de familie. Și, deși traiul lor este groaznic, căutând prin gropile de gunoi ale orașului, copiii găsesc multe motive de mândrie. La urma urmei, ei sunt acum șefii lor și nu mai depind de adulți de neîncredere. Dar când boala lovește, Viji trebuie să decidă dacă să riște să ceară ajutor de la străini sau să continue să se agațe de libertatea lor fragilă, greu câștigată.
