Poemele febrei

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

The Fever Poems

Conținutul cărții:

„Aceste poeme știu foarte multe despre frumusețe și violență: „douăzeci de ani / au fost la fel de buni ca / învârtirea / unui ochi vânăt”. Kylie Gellatly ne arată ce este vivacitatea, cum trăiește în formele noastre, în durerea noastră, în sinele nostru imaginar (și real): „omul luat / drept tranșee / care ar fi putut fi o ghiulea de tun”. Această poezie compune muzici cu tăceri. Este deopotrivă un cântec și o șoaptă, o ștergere și o expirație. Este atât o călătorie prin noi, cât și spre interior: „nava era coasta rațiunii / (... ) nava începea să fie o alarmă / nava era chiar acolo, pe podea, în timp ce această carte era scrisă”. Aici istoria este invidioasă pe un peisaj de vis. Și totuși: visul aspiră să fie cotidian, și se teme de el. Ceea ce înseamnă: aceasta este o carte a febrelor cu care vă simțiți cel mai familiar, dar pe care nu le-ați mai văzut până acum. Recunoașteți-vă în ele.”

-Ilya Kaminsky, autor al cărții Deaf Republic

„Muzicale și profund simțite, aceste poeme - fără titlu și sălbatice - urmăresc inima. Niciun spațiu tangibil nu este lipsit de imaterial aici. Elementele sunt rezistente, iar eu mă simt împins și tras de ele. Cartea de debut a lui Gellatly este frumoasă, bântuită și mistică. Poemele ei sunt ca „contrastul straniu dintre moarte și zori” și „scânteia divină a nebunului / care se dezlănțuie mereu” în mâinile cititorului.”

-Bianca Stone, autoarea cărții The Möbius Strip Club of Grief

„În Poemele febrile ale lui Kylie Gellatly, apa este mătasea care se freacă de noapte. Evenimentele sunt produse ale imaginației vorbitorului, iar mormintele modelează timpul. Extrem de contemporane în fixarea lor asupra bolii, izolării și anxietății, aceste poeme se revarsă pe pagină ca ardezia de pe o stâncă. Există o generozitate neclintită în introspecția acestei vorbitoare: prin ochii ei, cenușa plutitoare devine „sute de hârtii balotate, îndoite ca doi urși dansând”. Aceasta este o colecție care înțelege și transmite frumos, dureros, că ceea ce avem - unii cu alții, cu pământul - este „ultimul dintre ultimii”.”

-Taneum Bambrick, autor al cărții Vantage

„Aveam inima îndurerată”, scrie Kylie Gellatly în The Fever Poems, iar cititorul este invitat într-un debut epic, expansiv, curios, vizionar, profund empatic. Poemele ei strălucesc auriu în spațiul dintre pământul elementar - sare, piatră, vânt, vreme - și alegerea umană, conștientă, de a trăi. Cu ecouri din Jorie Graham și W. S. Merwin, Gellatly navighează în complexitatea limbajului, „un angajament făcut / în hârtie / erodat / în mâinile noastre”, „sufocat de monștrii parantezelor”. Aceasta este o colecție pentru vremurile noastre de pandemie, incertitudine și o nevoie urgentă de revizuire a relației noastre cu lumea naturală - Gellatly recunoaște pendulul de putere între forța pământului și interferența umană și, fără să ne pedepsească, ne luminează.”

-Jenny Molberg, autoarea cărții Refuzul

„Febra lui Kylie Gellatly funcționează ca o navă, navigând prin furtunile momentului nostru fragil. Poemele pun în scenă o rătăcire/întrebare prin foc și ceață, investigând sensul prin lentila unui naturalist, echilibrând o atracție elementară cu căldura feroce a ființei umane. Această colecție este o invitație la o meditație senzorială, în care febra este mai puțin un simptom al bolii, cât o ușă către descoperire.”

-Erin Adair-Hodges, autoarea cărții Let's All Die Happy