Poemul naturii

Recenzii ale cititorilor

Poemul naturii de Tommy Pico este o explorare captivantă a identității, a culturii și a relației complexe dintre viața contemporană și rădăcinile ancestrale. Cititorii o găsesc atât profundă, cât și plină de umor, lăudându-i utilizarea inovatoare a limbajului și relatabilitatea. Cartea se caracterizează printr-un amestec de anecdote personale, critică socială și depășirea stereotipurilor, ceea ce conduce la experiențe de lectură emoționante și provocatoare.

⬤ Limbaj captivant și relatabil
⬤ Un stil proaspăt și contemporan.
⬤ Un impact emoțional profund cu umor și spirit, care îi face pe cititori să reflecteze asupra unor teme complexe de identitate și cultură.
⬤ Lectură rapidă care rămâne cu tine
⬤ mulți cititori sunt constrânși să o recitească.
⬤ Se adresează unui public larg, inclusiv celor care de obicei nu se bucură de poezie.
⬤ Bogată în perspective, cu citate memorabile și momente care rezonează cu cititorii.

⬤ Unii cititori ar putea găsi subiectul provocator sau greu.
⬤ Complexitatea temelor ar putea necesita o analiză atentă pentru a fi pe deplin apreciate.
⬤ Câțiva recenzenți au menționat dificultatea de a o citi pe toată deodată, deși au apreciat totuși porțiunile citite.

(pe baza a 23 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Nature Poem

Conținutul cărții:

Nature Poem îl urmărește pe Teebs - un poet tânăr, homosexual, indian american (sau NDN) - care nu se poate hotărî să scrie un poem despre natură. Pentru hipsterul născut în rezervație, care locuiește în mediul urban, exercițiul pare stereotip, reductiv și plictisitor.

El urăște natura. Preferă luminile orașului în locul cerului de noapte. Ar plesni un copac peste față.

Ar prefera să scrie un munte de poante hashtag despre moarte și să dea din cap în baia unei pizzerii; ar prefera să scrie ode către Aretha Franklin și Hole. Deși este categoric - chiar nervoasă - cu privire la aversiunea sa față de cuvântul „natural”, pe parcursul cărții îl vedem confruntându-se cu ideile asimilaționiste, istorice, colonial-albe, care asociază poporul NDN cu natura.

Cu cât oamenii săi erau mai apropiați de „lumea naturală”, își închipuie el, cu atât era mai ușor să îi taie ca pe tufișuri. Dar Teebs învață treptat cum să interpreteze constelațiile prin propriul său obiectiv, alături de natura umană, sexualitate, limbaj, muzică și Twitter.

Chiar și în timp ce se confruntă cu destinul manifest, genocidul și secole de privare de drepturi, el învață să aibă încredere în propria voce.