Poeții romantici și râsul sentimentelor

Titlul original:

Romantic Poets and the Laughter of Feeling

Conținutul cărții:

Romantic Poets And The Laughter Of Feeling este o lectură nouă și originală a romantismului britanic. În timp ce perioada romantică a fost martora unui interes decisiv pentru modul în care sentimentele s-ar putea alinia formelor de expresie artistică, majoritatea studiilor critice s-au concentrat asupra laturii serioase și a stărilor melancolice ale poeților romantici.

Această carte adoptă o abordare complet diferită, îmbrățișând sublimul și ridicolul și dezvăluind rolul decisiv pe care râsul și hazul îl joacă în estetica, emoțiile și etica romantică. După cum descoperă acest studiu, râsul a fost unul dintre principalele mijloace prin care romanticii au îmbrățișat și au extins, dar și au imitat și au ironizat frecvent, sentimentul simpatic. Râsul sentimentelor este atât expresia simpatiei, cât și o articulare a implicațiilor, prejudecăților și constrângerilor acesteia.

Exprimând credința în simpatie, râsul vorbește, de asemenea, despre răspunsurile complicate și ambivalente ale romanticilor la aceasta: în același timp, expresie, ideologie și ironie. Pentru poeții romantici precum Wordsworth, Shelley și Keats, sunetul râsului poartă speranța că o mai bună cunoaștere a celorlalți derivă din sentimentele pentru și cu ei prin intermediul poeziei și ar putea duce la o mai bună înțelegere a propriei persoane.

Cu toate acestea, râsul îi face și mai conștienți de faptul că viețile noastre emoționale sunt complet necunoscute și poate, în cele din urmă, imposibil de cunoscut. Prosodia lor a râsului însuflețește și expune: întruchipează simțul și ambițiile lor pentru poezie și pune aceste aspecte sub cea mai comică și mai gravă îndoială.

Râsul ajută la definirea a ceea ce înseamnă să fii om. Această carte arată că el definește, de asemenea, ce înseamnă să fii un poet „romantic” - Oferit de editor.