Poliția disidenței: Controlul social și mișcarea anti-globalizare

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Luis Fernandez discută provocările cu care se confruntă activiștii în protestele împotriva diferitelor probleme sociale, subliniind atât tacticile opresive ale forțelor de ordine, cât și nevoia de strategii activiste pentru a revendica spațiul public. Cartea subliniază importanța înțelegerii nuanțelor poliției, sărbătorind în același timp aspectele creative ale mișcărilor globale pentru justiție.

Cartea oferă o perspectivă valoroasă asupra dinamicii controlului social și a poliției, prezintă relatări și narațiuni captivante de primă mână și pune accentul pe vocile activiștilor. Este bine scrisă, oportună și reprezintă o resursă importantă pentru cei interesați de justiția socială și disidență.

Uneori, cartea se împotmolește în concepte teoretice, ceea ce poate diminua mesajul său general.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Policing Dissent: Social Control and the Anti-Globalization Movement

Conținutul cărții:

În noiembrie 1999, cincizeci de mii de activiști anti-globalizare s-au adunat în Seattle pentru a închide reuniunea ministerială a Organizației Mondiale a Comerțului. Folosind strategii inovatoare și bazate pe rețele, protestatarii au lăsat poliția perplexă, căutând cu disperare modalități de a controla mișcarea emergentă împotriva globalizării corporatiste.

Confruntate cu aceste tactici bazate pe rețele, agențiile de aplicare a legii și-au transformat mecanismele polițienești și de control social pentru a gestiona această nouă amenințare. Policing Dissent oferă o relatare de primă mână a naturii schimbătoare a eforturilor de control folosite de agențiile de aplicare a legii atunci când se confruntă cu activismul în masă. Cartea oferă, de asemenea, cititorilor o bogăție de detalii experiențiale și povești captivante care lipsesc adesea din studiile privind practicile poliției și mișcările sociale.

Această carte nu încearcă doar să explice relația cauzală dintre represiune și mobilizare. Mai degrabă, ea arată modul în care strategiile de control social acționează asupra minții și corpului protestatarilor.