Poliția opiniei publice în Revoluția franceză: Cultura calomniei și problema libertății de exprimare

Recenzii ale cititorilor

Cartea se bazează pe cercetări excelente și prezintă mai multe argumente interesante, dar suferă de o execuție slabă din cauza abordării sale tematice inconsecvente și a lipsei unui flux cronologic coerent.

⬤ Cercetare excelentă
⬤ oferă o cantitate uluitoare de detalii
⬤ prezintă afirmații interesante.

⬤ Execuție slabă
⬤ prea dispersată
⬤ lipsește un flux cronologic coerent
⬤ salturi între ani în mod inconsecvent
⬤ argumentele pot fi confuze și arbitrare.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Policing Public Opinion in the French Revolution: The Culture of Calumny and the Problem of Free Speech

Conținutul cărții:

În Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului din 1789, revoluționarii francezi au proclamat libertatea de exprimare, de religie și de opinie. Cenzura a fost abolită, iar Franța părea să fie pe calea toleranței, a pluralismului și a libertăților civile. Doar patru ani mai târziu, țara a intrat într-o perioadă de teroare politică, când mii de oameni au fost arestați, judecați și executați pentru delicte de exprimare și opinie.

În Poliția opiniei publice în Revoluția Franceză, Charles Walton urmărește originile acestei răsturnări de situație până la Vechiul Regim. El arată că, deși primii susținători ai libertății presei au încercat să elimine cenzura înainte de publicare, majoritatea încă mai credeau cu tărie că discursul injurios - sau calomnia - constituie o infracțiune, chiar trădare, dacă subminează onoarea autorității suverane sau valorile colective sacre, precum religia și spiritul civic.

Odată cu prăbușirea instituțiilor responsabile cu reglementarea onoarei și a moralității în 1789, calomnia a proliferat, la fel ca și obsesiile legate de aceasta. Bazându-se pe o gamă largă de surse, de la dezbaterile Adunării Naționale la arhivele poliției locale, Walton arată cum luptele pentru stabilirea limitelor legale și morale ale libertății de exprimare au condus la radicalizarea politicii și, în cele din urmă, la lichidarea brutală a "calomniatorilor" și la eforturile fanatice de a reconstrui fundația morală a societății în timpul Terorii din 1793-1794.

Punând accentul pe modul în care revoluționarii s-au inspirat din moștenirile culturale și politice ale Vechiului Regim, acest studiu aruncă o lumină nouă asupra originilor Terorii și Revoluției Franceze, precum și asupra istoriei libertății de exprimare.