Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea prezintă o perspectivă teologică asupra interacțiunii creștinilor cu guvernele necreștine, în principal prin prisma abordării reformate a „celor două regate”. În timp ce unii recenzenți consideră argumentele sale valoroase și bine articulate, alții critică faptul că se bazează pe interpretări considerate slabe sau nesusținute de Scriptură.
Avantaje:Cartea oferă o prezentare lucidă a învățăturilor biblice, un raționament exegetic solid, atât din Vechiul, cât și din Noul Testament, și oferă o perspectivă valoroasă asupra rolului puterilor politice în stabilirea moralității și justiției de bază. Cartea este lăudată pentru că parcurge o linie echilibrată între opiniile contrastante privind activismul politic în viața creștină.
Dezavantaje:Criticile includ pretenția de originalitate în ceea ce privește Legământul Noehic ca bază pentru un guvern comun, despre care unii cred că a mai fost articulat de alții. În plus, cartea este lipsită de angajament față de reconstrucționismul creștin, ceea ce duce la dezamăgirea unor cititori. Există preocupări cu privire la extrapolarea prea mult din textul biblic și îngrijorări cu privire la faptul că interpretările se bazează prea mult pe literatura rabinică, mai degrabă decât pe scriptura directă.
(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Politics After Christendom: Political Theology in a Fractured World
Conținutul cărții:
Timp de mai bine de un mileniu, începând cu Evul Mediu timpuriu, majoritatea creștinilor occidentali au trăit în societăți care au încercat să fie creștine în mod cuprinzător - din punct de vedere ecleziastic, economic, juridic și politic. Cu alte cuvinte, majoritatea creștinilor occidentali au trăit în creștinătate. Însă, într-un proces treptat care a început cu câteva sute de ani în urmă, creștinătatea a slăbit și, în cele din urmă, s-a destrămat. Astăzi, majoritatea creștinilor din lume trăiesc în comunități politice pluraliste. Și creștinii înșiși au opinii foarte diferite cu privire la ce să facă din dispariția creștinătății și cum să înțeleagă statutul și responsabilitățile lor într-o lume post-creștină.
Politica după creștinism susține că Scriptura îi lasă pe creștini bine echipați pentru a trăi într-o astfel de lume. Scriptura nu dă nicio indicație că creștinii ar trebui să se străduiască să stabilească o versiune a creștinătății. În schimb, îi pregătește să trăiască în societăți care sunt indiferente sau ostile față de creștinism, societăți în care credincioșii trebuie să trăiască vieți credincioase ca călători și exilați. Politica după creștinism explică ce ne învață Scriptura despre comunitatea politică și despre responsabilitățile creștinilor în cadrul propriilor comunități.
În îndeplinirea acestei sarcini, Politics After Christendom se folosește de câteva idei teologice importante pe care gânditorii creștini le-au dezvoltat de-a lungul secolelor. Aceste idei includ conceptul celor două orașe al lui Augustin, categoria celor două regate ale Reformei, legea naturală și o teologie a legămintelor biblice. Politica după creștinism reunește aceste idei într-un mod distinct pentru a prezenta un model de angajament politic creștin. În acest sens, interacționează cu mulți gânditori importanți, inclusiv teologi mai vechi (de exemplu, Augustin, Aquino și Calvin), teoreticieni politici seculari recenți (de exemplu, Rawls, Hayek și Dworkin), teologi politici contemporani (de exemplu, Hauerwas, O'Donovan și Wolterstorff) și comentatori culturali creștini contemporani (de exemplu, MacIntyre, Hunter și Dreher).
Partea 1 prezintă o teologie politică printr-un studiu atent al povestirii biblice, acordând o atenție specială legămintelor pe care Dumnezeu le-a stabilit cu creația Sa și modului în care aceste legăminte informează o viziune adecvată asupra comunității politice. Partea 1 susține că guvernele civile sunt legitime, dar penultime, și comune, dar nu neutre. Aceasta concluzionează că creștinii ar trebui să se înțeleagă pe ei înșiși ca rezidenți și exilați în comunitățile lor politice. Ei ar trebui să urmărească dreptatea, pacea și excelența în aceste comunități, dar să-și amintească faptul că aceste comunități sunt temporare și, prin urmare, să nu le confunde cu împărăția veșnică a Domnului Isus Hristos. Cetățenia finală a creștinilor este în această împărăție a noii creații.
Partea 2 reflectă asupra modului în care teologia politică dezvoltată în Partea 1 oferă creștinilor un cadru de gândire cu privire la problemele perene ale teoriei politice și juridice. Partea 2 nu stabilește o politică publică detaliată și nu promovează o anumită ideologie politică. Mai degrabă, sugerează modul în care creștinii s-ar putea gândi la problemele sociale importante într-un mod înțelept și solid din punct de vedere teologic, astfel încât să fie mai bine echipați pentru a răspunde bine la controversele specifice cu care se confruntă astăzi. Aceste probleme includ rasa, libertatea religioasă, familia, economia, justiția, drepturile, autoritatea și rezistența civilă. După examinarea acestor chestiuni, partea a doua se încheie cu o reflecție asupra tradițiilor liberale și conservatoare clasice, precum și asupra provocărilor recente la adresa acestora din partea mișcărilor naționaliste și progresiste.
