Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Autobiografia lui Raul Hilberg, „Politica memoriei”, este o explorare profundă a vieții și activității sale ca istoric al Holocaustului. În timp ce oferă perspective valoroase asupra memoriei, Holocaustului și călătoriei sale personale, cartea reflectă, de asemenea, luptele și provocările cu care se confruntă Hilberg în contexte academice și politice.
Avantaje:Cartea este lăudată pentru argumentele sale pătrunzătoare și bine fundamentate, pentru stilul de scriere dens, dar informativ, și pentru contribuțiile sale semnificative la înțelegerea istoriei Holocaustului. Cititorii apreciază portretul sincer al lui Hilberg despre experiențele sale, explorarea experienței imigranților și angajamentul său față de adevăr în cercetarea istorică. Cartea este considerată o lectură esențială pentru cei interesați de istoria celui de-al Doilea Război Mondial, de studiul Holocaustului și de intersecțiile cu problemele contemporane din Israel și Palestina.
Dezavantaje:Unii cititori remarcă faptul că scrierea poate fi uneori densă, ceea ce o face o lectură dificilă. Alții consideră că cărții îi lipsesc anecdotele personale dincolo de călătoria academică a lui Hilberg, ceea ce îi poate face pe unii cititori să dorească un context mai personal. În plus, este posibil ca temele întunecate și melancolice din întreaga carte să nu fie pe placul tuturor.
(pe baza a 17 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Politics of Memory: The Journey of a Holocaust Historian
Conținutul cărții:
Acestea sunt memoriile emoționante ale unui om care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții scufundat în dovezile uneia dintre cele mai mari orori din istoria omenirii. Este atât o înregistrare a modului în care a fost afectat, cât și o revelație a modurilor surprinzătoare în care lucrarea sa monumentală a fost primită de contemporanii săi.
Chiar și după 35 de ani, lucrarea lui Raul Hilberg The Destruction of the European Jews rămâne cea mai distinsă și cuprinzătoare analiză a procesului nazist de distrugere. Cu toate acestea, în momentul în care a fost scrisă, după cum povestește dl Hilberg în The Politics of Memory, atât manuscrisul, cât și subiectul său au fost respinse de marile edituri și edituri universitare; iar în urma publicării, autorul s-a confruntat cu o primire ostilă din partea celor care refuzau să creadă că evreii au fost mai puțin decât eroici în călătoria lor către camerele de gazare.
Modul în care studiul său a fost folosit și abuzat - în special de Hannah Arendt, Lucy Dawidowicz și Nora Levin - atrage atenția domnului Hilberg, la fel ca și primirea mai admirativă pentru Destruction în Europa decât în America. The Politics of Memory închide cercul unei întreprinderi academice care, în multe privințe, a fost o chemare teribilă.
