Politica timpului: Modernitate și avangardă

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează conexiunile filosofice dintre viziunile existențiale și fenomenologice asupra timpului, în special prin prisma unor gânditori cheie ai secolului al XX-lea, precum Heidegger și Benjamin, abordând în același timp implicațiile lor politice.

Autorul evidențiază în mod eficient implicațiile politice ale filosofilor influenți și prezintă o analiză valoroasă, arătând angajamentul de a explora în profunzime idei complexe.

Proza poate fi foarte densă și copleșitoare, ceea ce o face o lectură dificilă pentru unii.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Politics of Time: Modernity and Avant-Garde

Conținutul cărții:

Dacă Aristotel a încercat să înțeleagă timpul prin schimbare, nu am putea noi să inversăm procedura și să încercăm să înțelegem schimbarea prin timp? Odată ce facem acest lucru, susține Peter Osborne, devine curând clar că idei precum avangardă, modern, postmodern și tradiție - care sunt de obicei tratate doar ca piețe pentru perioade, mișcări sau stiluri empiric discrete - sunt mai bine înțelese ca categorii de totalizare istorică.

Mai precis, susține Osborne, aceste idei implică „temporalizări” distincte ale istoriei, dând naștere unor politici conflictuale ale timpului. Cartea sa începe cu o analiză a principalelor aspecte ale modernității și se dezvoltă printr-o serie de angajamente critice față de principalele poziții ale secolului al XX-lea în filosofia istoriei.

El se încheie cu o istorie fascinantă a intervenției avangardiste în temporalitatea vieții de zi cu zi în suprarealism, situaționiști și opera lui Henri Lefebvre.