Politics at the Periphery: Partide terțe în America cu două partide

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Odd Man Out” a lui Gillespie oferă o prezentare informativă a mișcărilor terților în SUA, oferind perspective istorice și schițe ale personajelor, deși uneori lipsește profunzimea contextului istoric. Cartea este considerată mai potrivită pentru înțelegerea evenimentelor din trecut decât pentru politica actuală a terților.

Informativă cu privire la mișcările terților, include schițe captivante ale partidelor și liderilor, anecdote istorice bune și servește ca însoțitor pentru alte lucrări pe această temă.

Lipsă de profunzime istorică detaliată pentru multe partide, are un ton oarecum academic limitat pentru cititorii generali și poate părea învechită în ceea ce privește politica contemporană a terților.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Politics at the Periphery: Third Parties in Two-Party America

Conținutul cărții:

Într-o perioadă în care frustrarea alegătorilor față de „politica ca de obicei” promite să fie semnul distinctiv al anilor 1990, J. David Gillespie ne reamintește că receptivitatea americanilor față de candidații din afara partidelor republican și democrat nu este un fenomen specific acestui deceniu.

Mai degrabă, partidele alternative sunt o tradiție americană aproape la fel de veche ca națiunea însăși. Studiul amplu și interpretativ al lui Gillespie spune povestea acelor americani care au respins partidele tradiționale în favoarea organizațiilor politice alternative și a problemelor care i-au motivat să facă acest lucru. Gillespie examinează valoarea partidelor terțe, precum și constrângerile culturale și structurale care le relegă la periferia vieții politice americane.

De la Antimasonii din anii 1820 până la rețeaua de bază a lui H. Ross Perot, Gillespie detaliază mai mult de cincizeci de alternative politice.

El oferă portrete vii ale liderilor și susținătorilor terților, inclusiv Tom Watson, Robert LaFollette, Strom Thurmond, George Wallace, Belva Lockwood și Huey Long. Evaluând electoratul și impactul acestora, Gillespie concluzionează că partidele terțe provin în mod disproporționat din rândurile agitatorilor și acționează ca agenți ai schimbării, multe poziții fiind adoptate - adesea într-o formă modificată - de partidele principale.