Populația din centrul Scoției acasă și în străinătate, 1800-1850

Titlul original:

The People of Central Scotland at Home and Abroad, 1800-1850

Conținutul cărții:

Scoția Centrală include comitatele Stirlingshire și Clackmannanshire, care se întind de la Loch Lomond și Trossachs până la cursul superior al râului Forth. Regiunea se află parțial în Highlands și parțial în Lowlands. Cea mai mare parte a emigrării timpurii din Scoția Centrală a fost realizată de grupuri individuale sau familiale, dar în 1773 Societatea de Emigrare Arnprior, formată din fermieri din vestul Stirlingshire, a organizat o emigrare în Vermont. La începutul secolului al XIX-lea, alte trei societăți de emigrare din Stirlingshire - Aloa în 1817, Balfron în 1821 și Deanston în 1821 - au organizat grupuri de emigranți cu destinația Canada Superioară.

Datele din această lucrare permit, într-o oarecare măsură, istoricilor de familie din America, Australasia și alte locuri să stabilească legături cu rudele lor care au rămas în Scoția. Statistical Account of Scotland (OSA), compilat între 1791 și 1799, și New Statistical Account of Scotland (NSA), compilat între 1832 și 1845, sunt deosebit de utile pentru înțelegerea societății scoțiene din acea perioadă. Acestea pot fi consultate în biblioteci importante, cum ar fi Biblioteca Națională a Scoției, sau online.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, economia regională se baza pe agricultură, textile și minerit. Existența fierului și a cărbunelui a permis industrializarea relativ timpurie. Mineritul cărbunelui s-a extins rapid datorită cererii interne și expansiunii industriale, în special datorită adoptării motoarelor cu aburi Bolton și Watt în fabricile de textile scoțiene. Rezervele de in au fost importate din Marea Baltică, iar inul produs a devenit un export important pentru Scoția Centrală. Revoluția agricolă, aproape simultană, a provocat fuzionarea fermelor mici, creând un surplus de forță de muncă rurală care fie s-a mutat în orașele fabrică din Lowlands, în plină dezvoltare, fie a emigrat.