Evaluare:
Cartea explorează criza rachetelor cubaneze, analizând-o ca un răspuns al Uniunii Sovietice și al Cubei la invazia din Golful Porcilor. Cartea oferă o narațiune multifațetată care include diverse perspective, dar poate fi dificilă pentru cei care nu au cunoștințe prealabile despre acest subiect. Este dotată cu imagini istorice și este recomandată în special pentru cercetătorii Războiului Rece.
Avantaje:Explorare aprofundată a crizei rachetelor cubaneze, oferă perspective și perspective multiple, include materiale vizuale istorice bogate precum fotografii și hărți, valoroase pentru studenții Războiului Rece.
Dezavantaje:Structura narativă poate fi dificilă pentru cititorii lipsiți de cunoștințe de bază despre criza rachetelor cubaneze.
(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)
Pigs, Missiles and the CIA: Volume 2 - Kennedy, Khrushchev, Castro and the Cuban Missile Crisis 1962
Invazia din Golful Porcilor din aprilie 1961 executată de patrioții cubanezi pentru a-l răsturna pe liderul Cubei, Fidel Castro, s-a soldat cu un eșec catastrofal. Liderii de la Washington și exilații cubanezi din Florida se așteptau ca rezultatul să instaleze un guvern democratic, însă Castro a rămas la conducere.
În cadrul Grupului operativ pentru Cuba de la Washington, DC, multe persoane au fost concediate din funcțiile lor guvernamentale. Situația a continuat să fiarbă, iar descoperirea rachetelor sovietice de către avioanele spion U-2 a confirmat cea mai mare temere a Washingtonului, o nouă confruntare cu Uniunea Sovietică. La acea vreme, nu existau telefoane între Washington și Moscova, comunicații în timp real sau computere care să identifice cu exactitate locația navelor submarine.
John F.
Kennedy, președintele SUA în vârstă de 43 de ani, și administrația sa nu aveau nicio experiență în gestionarea sau negocierea unei crize care implica arme nucleare. Cu toate acestea, ei au înțeles care ar putea fi rezultatele pentru SUA și chiar pentru întreaga lume.
Premierul sovietic Nikita Hrușciov a amenințat că va proteja Cuba de atacul imperialiștilor din SUA. Persoana publică a lui Kennedy afișa o atitudine de susținător experimentat al Războiului Rece, când, de fapt, era mai puțin încrezător în soluțiile militare. Cu toate agențiile militare americane în stare de alertă maximă, opinia publică s-a temut de escaladarea crizei iminente și cetățenii au început pregătirile pentru un atac.
Escadrila 4080 de recunoaștere strategică din cadrul Comandamentului Strategic Aerian i-a desemnat pe cei mai buni dintre piloții săi U-2 pentru misiuni periculoase deasupra Cubei pentru a confirma rachetele nucleare livrate acolo de o flotilă de nave sovietice. Un pilot U-2 a murit când avionul său a suferit o lovitură la altitudinea de 70 000 de picioare. Fotografiile aeriene de la fiecare zbor U-2 au ajuns direct la Washington DC pentru interpretare și, ulterior, la Casa Albă.
Într-o altă zonă a lumii, tensiunile au atins cote maxime, când tancurile americane și sovietice s-au confruntat la Zidul Berlinului. Comunicările dintre Kennedy și Hrușciov, trimise prin intermediul ambasadorilor lor, au avut rezultatul dorit, fiecare parte retrăgându-și tancurile.
În cele din urmă, Hrușciov a făcut cereri care nu aveau legătură cu criza actuală, iar Kennedy a acceptat cu reticență să se conformeze pentru a proteja SUA și lumea de un dezastru nuclear. Detaliile exacte ale rezoluției nu au fost divulgate presei decât după ce ambele părți au declarat criza încheiată.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)