Portocalii din Marrakesh: Ibn Khaldun și știința omului

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o privire pătrunzătoare asupra vieții și ideilor istoricului din secolul al XIV-lea Ibn Khaldun, subliniind contribuțiile sale la înțelegerea istoriei și a științelor sociale. În timp ce scrierea este lăudată pentru claritatea și accesibilitatea sa, unii recenzenți evidențiază preocupări cu privire la prejudecățile și inexactitățile percepute în interpretarea învățăturilor islamice.

⬤ Umple un gol în literatura engleză cu privire la Ibn Khaldun.
⬤ Oferă o analiză cuprinzătoare a modelului său istoric și a ideilor sale sociale.
⬤ Scriere clară care ajută vorbitorii de limbă ne-arabă să înțeleagă concepte complexe.
⬤ Evidențiază legătura dintre ideile lui Ibn Khaldun și multe teorii fundamentale din științele sociale.

⬤ Unele recenzii îl critică pe autor pentru islamofobia subtilă și inexactitățile privind învățăturile lui Malaki.
⬤ Îngrijorări cu privire la interpretarea eronată a istoriei islamice, în special în ceea ce privește comparațiile făcute cu metodele violente atribuite lui Mahomed.
⬤ Relatarea cărții poate induce în eroare cititorii cu privire la contextul anumitor practici islamice.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Orange Trees of Marrakesh: Ibn Khaldun and the Science of Man

Conținutul cărții:

În lucrarea sa de referință Muqaddimah, musulmanul arab Ibn Khaldun (1332-1406), un tunisian descendent al savanților și funcționarilor andaluzi din Sevilla, a dezvoltat o metodă de evaluare a dovezilor istorice care i-a permis să identifice cauzele subiacente ale evenimentelor.

Metodologia sa a fost derivată din noțiunile aristotelice de natură și cauzalitate și a aplicat-o pentru a crea un model dialectic care explica creșterea și căderea ciclică a dinastiilor nord-africane. Muqaddimah reprezintă primul exemplu din lume de istorie structurală și sociologie istorică.

Cu patru secole înainte de Iluminismul european, această lucrare a anticipat istoriografia și științele sociale moderne. În cartea lui Stephen F. Dale, The Orange Trees of Marrakesh, Ibn Khaldun apare ca un intelectual urban cultivat și un judecător religios profesionist care le-a cerut colegilor săi istorici musulmani să renunțe la tradiția lor lipsită de valoare a istoriografiei narative și să își bazeze în schimb lucrările pe o înțelegere filosofică a organizațiilor sociale.

Abordarea sa uimitor de modernă a cercetării istorice l-a consacrat drept cel mai important cercetător istoric al lumii premoderne. De asemenea, a demonstrat apartenența sa la un neam intelectual care începe cu Platon, Aristotel și Galen, continuă cu filosofii greco-musulmani al-Farabi, Avicenna și Averroes și se reînnoiește cu Montesquieu, Hume, Adam Smith și Durkheim.