Portret înainte de întuneric

Titlul original:

Portrait Before Dark

Conținutul cărții:

Portrait Before Dark este un ciclu de poeme care constituie un dialog imaginar între poetul și patronul artelor, Edward James, și excentrica balerină vieneză și vedetă a anilor 1920, Tilly Losch.

Liana Sakelliou a început să scrie aceste poezii în august 2009, când era scriitoare în rezidență la West Dean College din West Sussex, Anglia. Cu trei zile înainte ca ea să plece în Marea Britanie, un incendiu de vegetație i-a înconjurat casa și cartierul. În câteva minute, pădurea de pini și livezile de măslini de pe deal au dispărut. Timp de câteva zile, valiza și hainele pe care le împachetase miroseau a fum.

Edward James, milionarul anglo-american, și-a donat averea unui trust caritabil, Fundația Edward James, care include conacul, West Dean House, unde se află colegiul. Ea s-a așezat pe canapeaua din satin Mae West Lips, una dintre sculpturile suprarealiste ale lui Salvadore Dalí și a citit poemele lui James. Prin filmele biografice care au fost proiectate la West Dean, ea a descoperit prieteniile lui James cu artiști precum Leonora Carrington, Dalí și René Magritte, și cu scriitori precum Christopher Isherwood, Edith Sitwell și Evelyn Waugh. Părea să cunoască pe toată lumea din epoca sa. A vorbit cu Freud, i-a cunoscut pe membrii grupului Bloomsbury și a fost unul dintre cei mai generoși patroni englezi ai artelor de la începutul secolului XX. I-a ajutat pe Max Ernst și Dylan Thomas, precum și pe artiștii menționați mai sus. În 1933, în timpul căsătoriei sale cu Losch, James a finanțat prima companie de balet a lui Balanchine, Les Ballets 1933, care a stat la baza înființării American Ballet Company. El a comandat The Seven Deadly Sins (Cele șapte păcate capitale), o colaborare de Kurt Weil și Bertolt Brecht, cu Losch ca prim-balerină și Lotte Lenya ca solistă vocală. Căsătoria lor din 1930 până în 1934 a fost scurtă și dezastruoasă, iar divorțul lor a fost un scandal în societatea londoneză. În 1937, Magritte a pictat două portrete fără chip ale lui James: „The Pleasure Principle: Portrait of Edward James” și «Not to be Reproduced», la care Sakelliou face referire în poemele sale.

Decorul din West Dean părea făcut pentru copii - cu păsări și spirale topiari, flori luxuriante, grădini și oi pe care le puteai mângâia. Sakelliou a văzut portrete ale familiei James, precum și fotografii Man Ray și Pavel Tschelitchew cu Edward și Tilly plimbându-se prin coridoarele palatului. Îi plăceau chipurile lor, posturile lor. A vrut să scrie poeme liniștite, aluzive, care să vorbească prin vocile lor. Pădurile englezești servesc drept spațiu flexibil pentru preocupările lui Sakelliou cu privire la mediul frumos și fragil al Greciei și la incendiile de vegetație care continuă să facă ravagii în țară în fiecare vară, combinate cu imaginarea spațialității iubirii lui Edwards și Losch, în timp ce emoțiile conflictuale le distrug căsnicia.