Possessing Polynesians: Știința albului colonial în Hawai`i și Oceania

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o explorare cuprinzătoare a impactului colonialismului și a dinamicii identității și rezistenței în cadrul contextelor indigene, dar este criticată pentru portretul său negativ al societății hawaiiene contemporane. În timp ce unii cititori au considerat-o edificatoare și bine documentată, alții au considerat că a ratat ținta, concentrându-se prea mult pe nedreptățile din trecut, în loc să celebreze succesele și rezistența actuale.

Cartea este lăudată pentru că este extrem de bine gândită și cercetată, explicând în mod eficient dinamica societății neocoloniale și modul în care aceasta se leagă de structurile de albire. Ea recunoaște rolul intersecționalității, în special în ceea ce privește genul, și oferă exemple convingătoare de rezistență indigenă modernă. Cititorul a găsit-o captivantă și de impact, cu o explorare captivantă a sinelui și a identității.

Criticii susțin că această carte promovează o viziune negativă asupra vieții hawaiiene contemporane și trece cu vederea progresul și realizările hawaiienilor moderni. Cartea este percepută ca fiind lipsită de bucurie și rasistă de către unii cititori care consideră că subliniază în mod inutil nedreptățile istorice, ignorând în același timp realitățile actuale, cum ar fi îmbunătățirea nivelului de trai și oportunitățile de care dispun hawaiienii din zilele noastre.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Possessing Polynesians: The Science of Settler Colonial Whiteness in Hawai`i and Oceania

Conținutul cărții:

Încă de la primele lor întâlniri cu indigenii din insulele din Pacific, europenii și americanii albi s-au identificat cu originile rasiale ale polinezienilor, declarându-i aproape albi din punct de vedere rasial și speculând că ar fi de origine mediteraneană sau ariană. În lucrarea Possessing Polynesians, Maile Arvin analizează această istorie rasială în contextul colonialismului de colonizare în întreaga Polinezie, în special în Hawai'i.

Arvin susține că o logică a posesiei prin intermediul albului animă colonialismul de colonizare, prin care atât Polinezia (locul), cât și polinezienii (oamenii) devin bunuri exotice, feminizate, ale albului. Considerarea albului ca fiind indigen în Polinezia a oferit coloniștilor albi justificarea necesară pentru a revendica pământurile și resursele polineziene.

Înțeleși ca posesiuni, polinezienilor li s-au refuzat și continuă să li se refuze privilegiile albului. Cu toate acestea, polinezienii au contestat de mult timp aceste clasificări, revendicări și reprezentări culturale, iar Arvin arată cum rezistența și refuzul lor față de logica coloniștilor albi au regenerat formele indigene de recunoaștere.