Povestea adevărată a unui șoarece care nu a cerut niciodată asta

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o explorare complexă a unor teme precum violența domestică, transmisă prin lucrări de artă și narațiuni complexe. În timp ce unii îi apreciază profunzimea și meritele artistice, alții îi critică caracterul adecvat pentru publicul tânăr și potențiala perpetuare a stereotipurilor negative.

Opera de artă este convingătoare și frumoasă, iar cartea implică cititorii de toate vârstele în discuții atente privind teme complexe. Este apreciată ca o narațiune cu mai multe straturi care invită la lecturi și interpretări multiple, stârnind dialogul despre sentimente și experiențe.

Există preocupări legate de faptul că mesajele cărții ar putea fi confuze pentru publicul tânăr, în special pentru cei sub 13 ani, precum și de reprezentările problematice, cum ar fi utilizarea culorilor rasiale pentru a descrie personajele. Criticii susțin că accentul pus pe problemele interne ar putea să nu fie potrivit pentru literatura pentru copii și că ar putea consolida stereotipurile dăunătoare despre pisicile negre.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The True Story of a Mouse Who Never Asked for It

Conținutul cărții:

Folclorista Ana Cristina Herreros și ilustratoarea vizionară Violeta L piz redau o versiune profund feministă a unui vechi basm popular spaniol în Povestea adevărată a unui șoarece care nu a cerut niciodată. Prin text ritmic, ilustrații extrem de conceptuale și o narațiune vizuală finală tăcută, dar revelatoare, această carte ilustrată YA pornește de la o simplitate înșelătoare pentru a ajunge la un final exploziv.

Povestea începe cu un șoarece, foarte îngrijit și harnic, care își face singur o casă. Neîncrezători că are o casă, dar nu este o soție, pretendenții apar neinvitați, fiecare cerându-i mâna. Ea îi refuză pe toți...

până când sosește o haită de pisicuțe și acceptă să se căsătorească cu cel mai mic și mai lipsit de apărare din grup. Dar orice șoarece ar face bine să își amintească faptul că o pisicuță devine întotdeauna o pisică.

Astăzi, cea mai des întâlnită versiune a acestui basm popular servește drept avertisment, speriind fetele să aleagă bărbați buni cu care să se căsătorească, amintindu-le că pisica va devora întotdeauna șoarecele. Dar această poveste își are rădăcinile în versiunea originală non-normativă și non-performativă, înainte ca aceasta să devină o poveste de avertizare.

Aici, prin contrast, povestea vorbește despre durerea și răul care rezultă din faptul că cineva cade pradă unor situații care nu pot fi controlate. Este, de asemenea, o poveste puternică despre recâștigarea propriei identități.