Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea primește recenzii mixte, mulți cititori lăudând narațiunea sa amuzantă și capricioasă, în timp ce alții îi critică credibilitatea și problemele de lizibilitate.
Avantaje:Cartea este descrisă ca fiind impresionantă, autentică, amuzantă și schimbătoare de viață. Cititorii apreciază nebunia autobiografiei, menționând în mod special capitolele pline de imaginație, precum cel care prezintă o conversație cu un gnom. Este recomandată ca o lectură captivantă care invită la relectură.
Dezavantaje:Criticii atrag atenția asupra stilului narativ neserios al autorului, cu un amestec de fapte și fabulații care îi poate frustra pe cei care caută o carte de memorii simplă. Unii au considerat că povestirea înfrumusețată este lipsită de credibilitate, îndoindu-se de autenticitatea anecdotelor. În plus, calitatea de imprimare a cărții este criticată sever, făcând-o dificil de citit.
(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Story of San Michele: Autobiography of a Swedish Doctor
Conținutul cărții:
Autobiografia lui Axel Munthe oferă o perspectivă asupra vieții sale profesionale ca medic la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, anecdotele sale de viață variind de la cele ușoare la cele profund serioase.
Intitulate după capela italiană în ruină pe care Munthe a întâlnit-o și pe care a dorit să o renoveze, aceste memorii cuprind o serie de povești care au loc pe parcursul mai multor decenii. Munthe nu vorbește despre viața sa personală sau despre familie, alegând în schimb să descrie diversele proceduri medicale și pacienții pe care i-a întâlnit în calitate de medic care a lucrat în diverse țări.
Deși unele dintre amintirile autorului sunt în mod clar fictive - inclusiv un capitol postum plasat la porțile raiului - există câteva capitole care deschid ochii și dau de gândit prin seriozitatea lor. Constrângerile medicinei din acea vreme sunt dezvăluite în amintirile sincere ale pacienților ale căror vieți nu au putut fi salvate, Munthe optând, în schimb, pentru a le diminua suferința în timp ce se luptau cu ultimele etape dureroase ale bolii.
