Povestea neobișnuită a cazului Pocket Veto, 1926-1929

Titlul original:

The Unusual Story of the Pocket Veto Case, 1926-1929

Conținutul cărții:

În conformitate cu Constituția SUA, în cazul în care un proiect de lege nu este returnat Congresului de către președinte în termen de zece zile de la primirea acestuia și Congresul a fost suspendat, proiectul de lege este efectiv supus veto-ului. Așa-numitul veto de buzunar datează cel puțin din timpul președinției lui James Madison (1808-1816), însă constituționalitatea utilizării sale nu a fost analizată de Curtea Supremă până când Okanogan et al.

v. United States nu a fost decis în 1929, în ultimul an al mandatului președintelui Curții Supreme Taft. Deși a răspuns unei situații din dreptul indian american, cauza Pocket Veto este remarcabilă prin faptul că decizia sa finală nu a avut nicio legătură cu dreptul indian.

Tribul Okanogan este abia menționat în opinia unanimă a Curții, emisă de judecătorul Edward Sanford, care a ajuns la concluzia că veto-ul de buzunar este un exercițiu constituțional al autorității prezidențiale. The Unusual Story of the Pocket Veto Case explorează tensiunea subiacentă dintre autoritatea Congresului și prerogativa executivului.

Mai ales astăzi, când această tensiune este foarte evidentă, devine cu atât mai important să înțelegem cum și de ce Constituția pare să o încurajeze. Studiul cazului Okanogan et al.

v. United States și utilizarea veto-ului de buzunar oferă un exemplu excelent al tensiunii dintre Congres și președinte.