Povestea purității mele

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Povestea purității mele” de Francesco Pacifico urmărește personajul Piero Rosini, un catolic profund antipatic și ipocrit, în timp ce navighează printre dorințele sale reprimate și alegerile sale de viață, confruntându-se în cele din urmă cu dificultăți în umorul relatabil și narațiunea introspectivă. Deși povestea arată unele promisiuni spre final, obstacolele de traducere și defectele de caracter scad din plăcerea generală.

Scrisul este inteligent realizat și devine mai interesant spre final. Există momente de farsă care funcționează bine și indică potențialul lui Pacifico ca scriitor, în special pentru publicul italian.

Protagonistul Piero Rosini este antipatic și prezintă multe trăsături negative. Umorul și ideile nu se traduc bine în limba engleză, ceea ce face ca cititorii să întâmpine dificultăți. Prima parte a cărții este deosebit de plictisitoare, iar natura introspectivă este lipsită de umorul sau seriozitatea necesare.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Story of My Purity

Conținutul cărții:

O poveste exuberantă a unui om prins între credință și libertate, de unul dintre cei mai talentați tineri romancieri italieni

La treizeci de ani, cu o căsnicie fără sex, Piero Rosini a decis să-și dedice viața lui Iisus. A renunțat la romanele și la muzica americană care îi umpleau capul cu prostii; s-a mutat din cartierul său burghez de lux, care îl împiedica să găsească puritatea spirituală și adevărul Domnului. Acum că el și soția lui s-au stabilit într-un ansamblu rezidențial neterminat de la periferia Romei, se va putea concentra cu adevărat asupra slujbei sale de la o editură catolică ultraconservatoare, editând cărți care scot în evidență decadența și degradarea societății moderne, inclusiv una care susține că Papa Ioan Paul al II-lea ar fi fost în secret evreu. Dar Piero se sufocă. Își face griji că Papa evreu ar putea duce lucrurile prea departe. Nu-și poate scoate din cap frumoasa lui cumnată. Tentațiile îi doboară hotărârea religioasă. El decide să fugă la Paris, ceea ce se dovedește a nu fi cel mai bun mod de a-și proteja puritatea.

Cu un narator carismatic la fel de familiarizat cu punctele fine ale teologiei creștine ca și cu dispunerea pe etaje a IKEA și cu orarele companiilor aeriene europene cu buget redus, romanul exuberant al lui Francesco Pacifico ne aduce Europa veche și nouă și mecanismele interne ale unei minți conflictuale, dar întotdeauna convingătoare. Povestea purității mele este o ficțiune cu mult umor, inteligență, nevrotism și viziune, din partea unui tânăr scriitor aflat la începutul unei cariere extraordinare.