Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Această carte, „Collapse at Meuse-Argonne” de Dr. Ferrell, este o explorare amănunțită a performanței și provocărilor Diviziei 35 în timpul campaniei Meuse-Argonne din Primul Război Mondial. Cartea este lăudată pentru cercetarea sa detaliată, dar criticată pentru lipsa hărților, un index inadecvat și câteva erori factuale.
Avantaje:⬤ Cercetare aprofundată și analiză a operațiunilor Diviziei 35
⬤ considerat un studiu definitiv pe această temă
⬤ valoros pentru cei interesați de istoria AEF
⬤ continuarea anticipată a studiului mai amplu al campaniei Meuse-Argonne.
Dezavantaje:⬤ Lipsă de hărți, doar două furnizate
⬤ un index inadecvat din care lipsesc locații geografice critice
⬤ unele inexactități factuale minore
⬤ stil greoi pentru identificarea unităților militare.
(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Collapse at Meuse-Argonne: The Failure of the Missouri-Kansas Divisionvolume 1
Conținutul cărții:
În timpul Primului Război Mondial, Divizia Treizeci și Cinci era formată din unități ale Gărzii Naționale din Missouri și Kansas. Compusă din mii de oameni din cele două state, Divizia Missouri-Kansas a intrat în marea bătălie de la Meuse-Argonne fără experiență de luptă și doar cu o pregătire redusă, câteva săptămâni de garnizoană într-un sector liniștit din Alsacia. Divizia s-a destrămat în cinci zile, iar întrebarea la care Robert Ferrell încearcă să răspundă este de ce.
Divizia Treizeci și Cinci a avut baza la Camp Doniphan, în rezervația Fort Sill din Oklahoma, și a fost antrenată în principal pentru războiul staționar, sau de tranșee. În martie 1918, armata germană a lansat o serie de ofensive care aproape au schimbat soarta frontului de vest. Tacticile erau cele ale războiului deschis, pătrunderi rapide ale unor forțe masive, susținute de artilerie grea și mitraliere. Forțele expediționare americane (AEF) comandate de generalul John J. Pershing nu erau pregătite pentru această schimbare de tactică. Când Divizia 35 a fost plasată în atacul de deschidere din Meuse-Argonne, la 26 septembrie 1918, a căzut rapid.
Pe lângă lipsa de experiență a Diviziei a 35-a, problemele acesteia au fost agravate de confuziile necesare transformării unităților Gărzii Naționale într-un ansamblu modern de oameni și mașini. Deși armata americană a folosit observatori în primii ani ai Primului Război Mondial, rapoartele lor s-au adunat în birourile Colegiului de Război din Washington și, din păcate, nu au fost niciodată studiate.
Divizia Treizeci și Cinci era, de asemenea, sub comanda unui general-maior incompetent și a unui brigadier de artilerie incompetent. Rezultatul a fost un dezastru în cinci zile, cu linia diviziei împinsă înapoi și ținută doar de Regimentul 110 de geniu de douăsute de oameni, întărit de ce oameni în retragere au putut fi împinși în linie, unii dintre ei sub amenințarea armei.
Deși trei divizii au avut probleme la începutul Meuse-Argonne, eșecul celei de-a 35-a a fost cel mai grav. După prăbușire, reprezentantul diviziei la Crucea Roșie, Henry J. Allen, a devenit guvernator al statului Kansas și a inițiat anchete în ambele camere ale Congresului. Secretarul de război Newton D. Baker a depus mărturie într-un efort de a limita daunele politice. Dar zarva s-a stins treptat, iar întregul episod trist a trecut în coridoarele întunecate ale istoriei.
Prin concentrarea asupra unui singur eveniment istoric, Prăbușirea de la Meuse-Argonne oferă o perspectivă unică asupra uneia dintre cele mai importante bătălii din Primul Război Mondial. Istoricii, precum și cititorul larg, vor găsi fascinantă această nouă perspectivă asupra a ceea ce s-a întâmplat cu adevărat cu Divizia a Treizeci și Cincea.
