Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenzile laudă cartea ca fiind o lucrare excelentă a lui Reinhart Koselleck, subliniind contribuțiile sale teoretice profunde la filosofia istoriei și relevanța sa pentru cititori. Livrarea și serviciul care înconjoară cartea sunt, de asemenea, lăudate.
Avantaje:Scriere de înaltă calitate, perspective valoroase în teoria istorică, serviciu de livrare excelent, foarte recomandat de mai mulți recenzenți.
Dezavantaje:Nu s-au remarcat dezavantaje semnificative în recenzii.
(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Practice of Conceptual History: Timing History, Spacing Concepts
Conținutul cărții:
Reinhart Koselleck este unul dintre cei mai importanți teoreticieni ai istoriei și istoriografiei din ultima jumătate de secol. Opera sa are implicații pentru studiile culturale contemporane care se extind mult dincolo de discuțiile despre problemele practice ale metodei istorice. El este cel mai important exponent și practician al Begriffsgeschichte, o metodologie a studiilor istorice care se concentrează pe inventarea și dezvoltarea conceptelor fundamentale care stau la baza și informează un mod specific istoric de a fi în lume.
Cele optsprezece eseuri din acest volum ilustrează cele patru teze ale conceptului de istorie al lui Koselleck. În primul rând, procesul istoric este marcat de un tip distinctiv de temporalitate, diferit de cel întâlnit în natură. Această temporalitate are mai multe niveluri și este supusă unor ritmuri diferite de accelerare și decelerare și funcționează nu numai ca o matrice în cadrul căreia au loc evenimentele istorice, ci și ca o forță cauzală în determinarea realității sociale în sine.
În al doilea rând, realitatea istorică este realitatea socială, o structură intern diferențiată de relații funcționale în care drepturile și interesele unui grup intră în coliziune cu cele ale altor grupuri și conduc la tipuri de conflicte în care înfrângerea este trăită ca un eșec etic care necesită o reflecție asupra "ce a mers prost" pentru a determina semnificația istorică a conflictului în sine.
În al treilea rând, istoria istoriografiei este o istorie a evoluției limbajului istoricilor. În acest sens, lucrarea lui Koselleck converge cu cea a lui Barthes, Foucault și Derrida, care toți subliniază statutul istoriografiei ca discurs, mai degrabă decât ca disciplină, și evidențiază natura constitutivă a discursului istoric față de pretenția sa de veridicitate literală.
În cele din urmă, al patrulea aspect al noțiunii lui Koselleck despre conceptul de istorie este că un concept istoricist adecvat al istoriei este informat de realizarea faptului că ceea ce numim modernitate nu este altceva decât un aspect al descoperirii conceptului de istorie în epoca noastră. Aporiile modernismului - în arte și litere, precum și în științele umane și naturale - sunt o funcție a descoperirii istoricității atât a societății, cât și a cunoașterii.
