Practica poveștii: Suferința și posibilitățile de răscumpărare

Titlul original:

The Practice of Story: Suffering and the Possibilities of Redemption

Conținutul cărții:

Gramatica răscumpărării creștine nu poate trăi doar la timpul viitor. În ciuda încrederii în efectele învierii lui Isus în prezent, creștinii sunt tentați să descrie mântuirea ca pe o realizare viitoare, mai degrabă decât ca pe o realitate prezentă. Fără îndoială, acest eșec este bine întemeiat, deoarece majoritatea creștinilor știu prea bine că puterea trecutului - în special suferința trecută - modelează prezentul.

Dar, după cum susține Mindy Makant în The Practice of Story: Suffering and the Possibilities of Redemption, o astfel de rezervă poate ceda prea mult suferinței și acorda prea puțin răscumpărării. Makant recunoaște ororile suferinței: faptul că suferința dăunează și distruge, că suferința din trecut ne face incapabili să trăim în prezent și că suferința profundă poate face cu totul imposibilă imaginarea unui viitor.

Cu toate acestea, chiar în mijlocul acestei imposibilități, Makant arată cum suferința, chiar și cea extremă și profundă, nu are ultimul cuvânt. Dumnezeu are ultimul cuvânt. Povestea suferinței nu este cea definitorie. Răscumpărarea are puterea supremă de a modela identitatea umană. Dumnezeu a dat bisericii daruri - practici ecleziale specifice - necesare pentru a depune mărturie despre povestea activității de răscumpărare a lui Dumnezeu în lume. Aceste practici constituie practicile poveștii. Ele reordonează viața creștinilor și fac prezentă răscumpărarea viitoare, în ciuda puterii distructive a trecutului.