Practici de proiecție: Istorii și tehnologii

Titlul original:

Practices of Projection: Histories and Technologies

Conținutul cărții:

Pentru mulți, aspectele tehnologice ale proiecției trec adesea neobservate, fiind aduse în atenție doar în momente de criză sau de defecțiune. De exemplu, atunci când proiectorul unui cinematograf se clatină, publicul se uită brusc spre spatele sălii pentru a vedea un semn de defecțiune mecanică.

Istoria cinematografiei arată în mod similar că atenția acordată proiecției a fost concentrată cel mai mult atunci când întregul mediu este suspendat. În timpul consolidării economice a Hollywood-ului din anii '30, proiecția a definit modalitățile în care tehnologiile de sincronizare a sunetului puteau fi implementate în cadrul mediului. Mai recent, digitalizarea cinematografiei a repetat acest proces, tehnologia fiind reelaborată pentru a facilita mobilitatea.

Aceste exemple arată modul în care proiecția se referă în mod continuu la reorganizarea tehnologiei media.

Prin urmare, proiecția trebuie să fie examinată ca un element esențial în viitorul tranziției tehnologice a mijloacelor vizuale. În Practices of Projection: Histories and Technologies, editorii volumului Gabriel Menotti și Virginia Crisp abordează semnificația culturală și tehnologică a proiecției.

Pe parcursul volumului, capitolele reiterează faptul că proiecția nu poate și nu trebuie să fie redusă doar la funcțiile sale cinematografice. Împrumutând definiția teoreticianului media Siegfried Zielinksi, Menotti și Crisp se referă la proiecție ca la "gama eterogenă de artefacte, sisteme tehnice și, în special, practici vizuale de experimentare și de cultură". De aici, cititorii pot înțelege caracterul performativ al imaginii în mișcare și munca diferiților actori implicați în rostirea textului cinematografic.

Proiecția nu este aceeași peste tot, nici egală tot timpul. Sistemele sale sunt în permanentă interacțiune cu circumstanțele de mediu, structurile învecinate, culturile locale și economiile sociale. Prin urmare, ideea de proiecție ca o operațiune universală, complet autonomă, nu poate fi acceptată.

Fiecare apariție a proiecției adaugă nuanțe la o înțelegere mai largă a tehnologiilor de proiecție a filmelor.