Prea important pentru generali: Pierderea și câștigarea Primului Război Mondial

Recenzii ale cititorilor

Recenzile laudă cartea pentru analiza pătrunzătoare și critică a Primului Război Mondial, evidențiind defectele conducerii și strategiei militare și oferind în același timp o imagine de ansamblu puternică a conflictului. Cititorii au considerat că scrierea este lucidă și captivantă, iar mulți au apreciat relevanța cărții pentru discuțiile contemporane despre strategia militară. Cu toate acestea, unii cititori au remarcat deficiențe minore, cum ar fi o lipsă de profunzime în anumite domenii și absența traducerilor pentru citatele în limbi străine.

⬤ Analiză pătrunzătoare și sagace a Primului Război Mondial.
⬤ Stil de scriere lucid, captivant și accesibil.
⬤ Oferă o prezentare cuprinzătoare a războiului și critici ale liderilor militari, subliniind în special eșecurile generalilor britanici și francezi.
⬤ Încurajează cititorii să gândească critic asupra narațiunilor istorice și strategiilor militare.
⬤ Lecții relevante pentru gândirea militară contemporană.

⬤ Printre deficiențele minore se numără citarea surselor străine fără traduceri în limba engleză.
⬤ Unii cititori au considerat cartea prea scurtă și lipsită de profunzime în anumite domenii de analiză tactică.
⬤ O dorință de explorare mai aprofundată a adaptabilității operaționale a Forței expediționare britanice.
⬤ Unele critici pot părea excesiv de dure sau unilaterale cu privire la liderii militari.

(pe baza a 25 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Too Important for the Generals: Losing & Winning the First World War

Conținutul cărții:

Una dintre marile întrebări ale discuțiilor și dezbaterilor continue despre Primul Război Mondial este de ce victoria a durat atât de mult și a avut un cost uman atât de îngrozitor.

În această nouă istorie majoră, Allan Mallinson oferă răspunsuri atât tulburătoare, cât și controversate, care au o rezonanță contemporană. El contestă consensul tot mai larg în rândul istoricilor conform căruia generalii britanici nu sunt vinovați pentru pierderile suferite - că, având în vedere amploarea sarcinii lor, s-au descurcat la fel de bine ca oricine altcineva.

El nu este de acord cu părerea populară conform căreia opiniile „amatoare” privind strategia ale unor politicieni precum Lloyd George și, mai ales, Winston Churchill, au prelungit războiul și au crescut numărul morților. Dimpotrivă, susține el, chiar înainte de începerea războiului, Churchill avea o înțelegere mult mai realistă, mai inteligentă și mai umană a strategiei decât oricare dintre amirali sau generali, în timp ce foarte puțini ofițeri superiori erau la înălțimea provocării intelectuale de a purta un război la o asemenea scară. Mallinson susține că, din prima zi a războiului, Marea Britanie a fost păcălită de doctrina militară franceză absurdă și defectuoasă și a plătit, ca urmare, un preț inutil de mare în pierderi.

El arată că Lloyd George a înțeles prea bine starea catastrofal de disfuncționalitate a elaborării politicii militare și a luptat împotriva greutății opoziției militare pentru a o remedia. Și afirmă că atât britanicii, cât și francezii nu au reușit să aprecieze care ar fi putut fi contribuția americanilor la victorie și, după război, să recunoască pe deplin care a fost aceasta de fapt.