Predarea rebeliunii: Povești de la mobilizarea de bază din Oaxaca

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Teaching Rebellion” surprinde mobilizarea populară din Oaxaca prin mărturii personale puternice și imagini uimitoare, concentrându-se pe lupta oamenilor pentru justiție socială împotriva represiunii statului. Deși oferă povești convingătoare despre reziliență și acțiune comunitară, cartea suferă de o redactare și o organizare neclare, ceea ce duce la o anumită confuzie în rândul cititorilor.

⬤ Oferă relatări personale emoționante și mărturii de la diverși participanți la rebeliune.
⬤ Scoate în evidență curajul și solidaritatea poporului Oaxacan.
⬤ Inspiră cititorii interesați de justiția socială și de mișcările populare.
⬤ Demonstrează puterea cetățenilor obișnuiți în lupta pentru drepturile și cererile lor.

⬤ Lipsește o editare riguroasă, rezultând o scriere și o structură neclare.
⬤ Conține o utilizare excesivă a jargonului politic și a cuvintelor la modă, care încurcă narațiunile principale.
⬤ Unii recenzenți sugerează că vizionarea unor documentare conexe sau citirea unor rezumate mai clare este mai eficientă decât cartea în sine.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Teaching Rebellion: Stories from the Grassroots Mobilization in Oaxaca

Conținutul cărții:

În 2006, Oaxaca, Mexic, a prins viață cu o mișcare amplă și diversă care a captivat națiunea și a câștigat admirația comunităților care se organizează pentru justiție socială din întreaga lume. Demonstrația de solidaritate internațională pentru poporul din Oaxaca a fost cea mai amplă de la revolta zapatista din 1994. Alimentat de contradicții sociale ignorate de mult timp, ceea ce a început ca o grevă a profesorilor care solicitau mai multe resurse pentru educație s-a transformat rapid într-o mișcare masivă care cerea democrație directă și participativă.

Sute de mii de oaxacani și-au ridicat vocea împotriva abuzurilor guvernului de stat. Aceștia au participat la marșuri de până la 800 000 de persoane, au ocupat clădiri guvernamentale, au preluat posturi de radio, au făcut apel la greve ale muncii și ale foamei în tot statul, au organizat sit-in-uri, au recuperat spații pentru artă publică și au creat altare pentru activiștii asasinați în spații publice. În legendarul Marș al oalelor și tigăilor, două mii de femei au preluat pașnic și au operat postul de televiziune de stat timp de trei săptămâni. Baricadele care au fost construite în tot orașul pentru a împiedica trecerea paramilitarilor și pentru a apăra spațiile publice ocupate au devenit rapid un loc în care vecinii s-au cunoscut, au împărtășit idei și au dezvoltat noi strategii de organizare.

În ciuda represiunii feroce cu care s-a confruntat mișcarea - cu sute de persoane reținute în mod arbitrar, torturate, forțate să se ascundă sau ucise de forțele statale și federale și de escadrilele paramilitare ale morții - oamenii au fost hotărâți să își facă vocea auzită.

"Odată ce înveți să vorbești, nu mai vrei să taci", a declarat un activist radio al comunității indigene. Însoțit de fotografii și artă politică, Teaching Rebellion este o compilație de mărturii ale unor organizatori de lungă durată, profesori, studenți, gospodine, lideri religioși, membri de sindicat, elevi, activiști ai comunităților indigene, artiști, jurnaliști și mulți alții care au participat la ceea ce a devenit Adunarea Populară a Popoarelor din Oaxaca. Aceasta este o șansă de a-i asculta direct pe cei implicați și afectați de ceea ce a devenit rapid una dintre cele mai importante revolte sociale ale secolului XXI.