Preluarea puterii: Logica strategică a loviturilor de stat militare

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă un studiu aprofundat și original al loviturilor de stat, punând accentul pe dinamica coordonării în detrimentul aspectelor beligerante. Ea utilizează o metodologie solidă, inclusiv cel mai mare set de date de până acum, și oferă un stil de scriere clar și provocator. Cu toate acestea, accentul pus pe cazurile de testare din Ghana limitează aplicabilitatea sa universală și există preocupări cu privire la posibilele simplificări excesive și la lipsa de considerare a factorilor externi care influențează loviturile de stat.

⬤ Lucrare teoretică minuțioasă și bine scrisă
⬤ model convingător care îndeamnă la reflecție
⬤ cel mai mare set de date utilizat până în prezent
⬤ accent unic pe dinamica coordonării
⬤ stil de scriere clar și interesant.

⬤ Accentul exagerat pus pe loviturile de stat din Ghana limitează valoarea universală a studiului
⬤ potențial de simplificare excesivă prin analiza cantitativă
⬤ lipsa de considerare a factorilor externi
⬤ schimbarea bruscă de ton în ultimul capitol subminează raționamentul științific.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Seizing Power: The Strategic Logic of Military Coups

Conținutul cărții:

Deși loviturile de stat conduc la majoritatea schimbărilor de regim și sunt responsabile pentru răsturnarea multor guverne democratice, au existat foarte puține lucrări empirice pe această temă. Seizing Power dezvoltă o nouă teorie a dinamicii și rezultatelor loviturilor de stat, bazându-se pe 300 de ore de interviuri cu participanții la lovituri de stat și pe un set de date original de 471 de tentative de lovituri de stat din întreaga lume, din 1950 până în 2000. Naunihal Singh oferă o evaluare concisă și empirică, susținând că înțelegerea dinamicii facțiunilor militare este esențială pentru a prezice succesul sau eșecul loviturilor de stat.

Singh se bazează pe un aspect al teoriei jocurilor cunoscut sub numele de joc de coordonare pentru a explica dinamica loviturilor de stat. El constată o corelație puternică între succesul loviturilor de stat și capacitatea actorilor militari de a proiecta controlul și inevitabilitatea succesului. Examinând multiplele lovituri de stat din Ghana și tentativa de lovitură de stat din 1991 din URSS, Singh arată cum actorii militari proiectează o imagine a victoriei iminente care este adesea mai puternică decât realitatea de pe teren.

În plus, Singh identifică, de asemenea, trei tipuri distincte de dinamici ale loviturilor de stat, fiecare cu o probabilitate diferită de succes, în funcție de locul în cadrul organizației de unde provine fiecare lovitură de stat: lovituri de stat din partea ofițerilor militari de rang înalt, lovituri de stat din rândurile de mijloc și lovituri de stat răzvrătite din partea soldaților de rang inferior.