Preoții lui Hitler

Recenzii ale cititorilor

Recenzile cărții o descriu ca fiind o examinare excelentă și bine documentată a relației dintre clerul catolic și național-socialiști, abordând teme legate de complicitate și dileme morale cu care s-au confruntat preoții într-o perioadă istorică tulburătoare. Cartea este deopotrivă provocatoare și tulburătoare, determinând cititorii să reflecteze asupra problemelor contemporane din cadrul bisericii.

Bine documentată, oferă o examinare corectă și erudită, ridică întrebări importante cu privire la relația dintre cler și ideologie, evidențiază povești individuale și oferă o perspectivă asupra unui subiect puțin explorat anterior.

Lectura poate fi deprimantă din cauza adevărurilor urâte discutate; unii pot găsi subiectul deranjant.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Hitler's Priests

Conținutul cărții:

Zdruncinați de înfrângerea militară și de depresia economică de după Primul Război Mondial, germanii au căutat să restaureze demnitatea și puterea națiunii lor. În acest context, Partidul Național-Socialist, cu promisiunea sa de renaștere a Germaniei, a atras susținători. Printre cei mai zeloși s-au numărat un număr de clerici catolici cunoscuți sub numele de preoți bruni, care s-au oferit voluntari ca propagandiști naziști. În acest studiu pătrunzător, Spicer scoate la iveală un subcapitol întunecat al istoriei romano-catolice, îi prezintă pe principalii clerici care au participat la mișcarea nazistă, le examinează motivele, detaliază pledoaria lor pentru național-socialism și analizează consecințele activismului lor politic.

Unii preoți maroni, în special veterani de război, au susținut național-socialismul pentru că acesta făcea apel la ardoarea lor patriotică. Alții au avut motive mai puțin laudative: dezinteres față de viața clericală, conflicte cu superiorii Bisericii sau ambiție pentru putere personală și faimă. Indiferent de motivele lor individuale, ei și-au folosit abilitățile de oratori, scriitori și profesori pentru a proclama mesajul nazismului. Mai ales la începutul anilor 1930, când Biserica a interzis aderarea la partid, acești clerici s-au străduit să demonstreze că catolicismul era compatibil cu național-socialismul, justificându-și astfel sprijinul pentru ideologia nazistă. Părintele Dr. Philipp Haeuser, un erudit și pastor, a mers atât de departe încât a promovat antisemitismul, divinizându-l în același timp pe Adolf Hitler. Antisemitismul lui Hitler, susține Spicer, nu a descurajat clerici precum Haeuser deoarece, deși Biserica a respins oficial rasismul extrem al naziștilor, învățăturile catolice au tolerat ostilitatea față de evrei, învinuindu-i pentru crucificarea lui Hristos.

În timp ce o mână de preoți bruni s-au bucurat de toleranța episcopilor lor, alții au fost mustrați sau chiar concediați; câțiva și-au găsit noi vocații în cadrul celui de-al Treilea Reich. După căderea Reichului, cei mai vizibili preoți bruni au fost judecați pentru participarea lor la crimele național-socialismului, o mișcare pe care o sprijiniseră cândva cu atâta ardoare.

În plus față de această istorie intrigantă despre clericii care încearcă să împace credința și politica, Spicer oferă o listă principală - verificată prin cercetări ample în arhivele Bisericii și ale guvernului - a clericilor catolici care au susținut public național-socialismul.