Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea analizează diferitele conflicte armate în care s-au angajat Statele Unite începând cu cel de-al Doilea Război Mondial, punând accentul pe interacțiunile dintre președinte și Congres în ceea ce privește războaiele nedeclarate.
Avantaje:Cartea prezintă o explorare aprofundată a acțiunilor militare ale SUA și a dinamicii politice care implică președintele și Congresul, stârnind reflecții asupra implicațiilor deciziilor lor.
Dezavantaje:Accentul pus pe interacțiunile politice îi poate îndepărta pe cei care doresc o relatare detaliată a conflictelor militare în sine.
(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)
Conținutul cărții:
Războiul din Coreea, Golful Porcilor, criza rachetelor cubaneze, Vietnam, Cambodgia, Liban, El Salvador, Grenada, Iran-Contra, Nicaragua, Panama, Războiul din Golf, Somalia, Kosovo, Afganistan, Irak
Ce au în comun aceste evenimente și multe altele? Fiecare dintre aceste războaie, incursiuni, invazii și acțiuni secrete a fost întreprins de Statele Unite fără a beneficia de o declarație de război. Atunci când a fost solicitată sancțiunea Congresului, aceasta a luat, de obicei, forma unei rezoluții, frecvent emisă după comiterea faptelor.
Presidents at War este prima carte care examinează toate acțiunile militare ale Americii de după cel de-al Doilea Război Mondial prin prisma autorității președintelui în calitate de comandant suprem. Autorul Gerald Astor analizează raționamentele diferiților președinți pentru războiul nedeclarat, de la citarea de către Truman a unui acord internațional (Organizația Națiunilor Unite), la teoria dominoului a lui Eisenhower, la apărarea Doctrinei Monroe de către Kennedy, până la afirmarea fără echivoc a autorității unui comandant suprem din cauza temerilor legate de expansiunea comunistă, a amenințărilor la adresa petrolului din Orientul Mijlociu, a preocupărilor umanitare din Balcani sau a provocărilor teroriste. Fiecare comandant suprem a servit drept precedent pentru cei care i-au urmat. Astor susține că acest proces cumulativ a fost accelerat de atacurile de la 11 septembrie 2001, care au condus la războiul împotriva terorismului, la invazia Irakului pentru a înlătura regimul crud al lui Saddam Hussein pentru presupusa sa posesie de arme de distrugere în masă și la potențiala călcare în picioare a libertăților civile în Statele Unite.
A devenit președintele liber să întreprindă acțiuni militare la cel mai mic capriciu? Este acum adevărat că, așa cum a spus Richard Nixon, ""Dacă președintele o face, atunci nu este ilegal""? Este Constituția depășită? Și are Congresul instrumentele cu care să limiteze această putere aparent neîngrădită? Citiți Presidenți în război și aflați.
