Prietenului care nu mi-a salvat viața (To the Friend Who Did Not Save My Life)

Recenzii ale cititorilor

Recenziile cărții prezintă un amestec complex de reacții, subliniind descrierea puternică și emoționantă a vieții cu SIDA, în special prin experiențele autorului, Herve Guibert. Cititorii laudă scriitura și profunzimea emoțională, remarcând atât umorul, cât și tristețea profundă a conținutului. Cu toate acestea, critici semnificative sunt îndreptate către formatul eBook, care este considerat incompatibil cu dispozitivele Kindle și dificil de citit. Unii cititori au exprimat, de asemenea, că, în ciuda importanței cărții, anumite părți s-au simțit plictisitoare sau detașate.

⬤ Frumos scrisă, cu o rezonanță emoțională profundă.
⬤ Descrierea sinceră și puternică a vieții cu SIDA.
⬤ Utilizează umorul și ironia în mod eficient.
⬤ Anecdote evocatoare și emoționante care rezonează cu cititorii.
⬤ Oferă o perspectivă critică asupra prieteniilor și a reacției comunității medicale la SIDA.

⬤ Formatul cărții electronice este prost conceput și incompatibil cu multe dispozitive.
⬤ Unii au găsit părți ale narațiunii plictisitoare sau lipsite de empatie.
⬤ Anumiți cititori au avut dificultăți de conectare cu textul.
⬤ Problemele tehnice ale ediției digitale au fost frustrante pentru utilizatori.

(pe baza a 12 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

To the Friend Who Did Not Save My Life

Conținutul cărții:

Un roman care descrie, cu o claritate devastatoare, de un comic întunecat, experiența naratorului său de a fi diagnosticat cu SIDA.

Publicată pentru prima dată la Gallimard în 1990, cartea To the Friend Who Did Not Save My Life descrie, cu o claritate devastatoare și de un comic întunecat, experiența naratorului său diagnosticat cu SIDA. Guibert povestește trei luni din penultimul an de viață al naratorului care, în urma morții prietenului său Muzil, merge de la un vraci la altul, descriind evoluția bolii și înregistrând reacțiile numeroșilor săi prieteni.

Romanul a scandalizat presa franceză, care l-a identificat rapid pe Muzil drept prietenul apropiat al lui Guibert, Michel Foucault. To the Friend a devenit un bestseller, iar Guibert o celebritate. Guibert a continuat să documenteze experiențele zilnice ale corpului său într-o serie de romane și jurnale, majoritatea publicate postum. De atunci, To the Friend a devenit un cult pentru tonul său intim și sincer, pentru forma sa fragmentată și alunecoasă. După cum a observat Edmund White, "chiar gustul lui Guibert pentru grotesc, această constrângere de a jigni, îi oferă în cele din urmă panașul retoric necesar pentru a transmite întreaga oroare exaltantă a situației sale dificile". În lupta sa pentru a crea un limbaj adaptat suferinței sale, Herv Guibert s-a catapultat în notorietate și și-a consolidat reputația pentru proza intransigentă și transgresivă.