Primele călugărițe cisterciene 1098 - 1350

Titlul original:

The Early Cistercian Nuns 1098 - 1350

Conținutul cărții:

Apariția călugărițelor ca membri sau asociați sau adepți ai Ordinului Cistercian este învăluită în incertitudine. Ele nu sunt menționate în cel mai timpuriu document al Călugărilor Albi, Exordium Parvum, compilat probabil în 1150, nici în prima codificare a statutelor cisterciene din 1202.

Cu toate acestea, până în anul 1200, numai în Franța, aproximativ o sută de mănăstiri de călugărițe pretindeau a fi cisterciene. De la începutul până la jumătatea secolului al XIII-lea, numărul mănăstirilor a crescut rapid, amintind de avansul rapid al caselor masculine ale Ordinului în secolul precedent. Până în momentul Reformei europene, numărul mănăstirilor din Europa și Orientul Apropiat care pretindeau a fi cisterciene a fost estimat de diferite ori între cinci și nouă sute.

În acest studiu, David Williams descrie creșterea acestor case de călugărițe ̶ înființarea lor, diferitele locații fizice ale mănăstirilor, clădirile și bunurile lor, comunitățile și finanțele lor, precum și viața lor de zi cu zi ̶ încorporând o mulțime de detalii fascinante despre multe dintre călugărițe și despre patronii lor regali, aristocratici și clerici. Este o contribuție semnificativă la un aspect important al istoriei femeilor din perioada medievală.