Primele cazuri ale Scotland Yard

Recenzii ale cititorilor

Cartea „How To Solve Murders! Scotland Yard's First Cases” oferă o privire intrigantă asupra primelor zile ale Scotland Yard, prezentând diverse cazuri nerezolvate și evoluția muncii de detectiv din 1865 până în 1935. În timp ce mulți cititori au găsit fascinant conținutul istoric, ei au remarcat, de asemenea, probleme cu stilul de scriere și prezentare, ceea ce a dus la o recepție mixtă.

⬤ Conținut istoric captivant care detaliază evoluția Scotland Yard și a muncii de detectiv.
⬤ Perspective captivante asupra primelor metode ale detectivilor fără tehnologia modernă.
⬤ Recomandat pasionaților de istoria crimei și a misterului.
⬤ Oferă citate autentice și o istorie compactă a cazurilor notabile.
⬤ Plăcut pentru cititorii interesați de rădăcinile poliției moderne.

⬤ Stil de scriere criticat pentru că este dezarticulat, prost structurat și dificil de urmărit.
⬤ Prezentarea amestecată a povestirilor face dificilă urmărirea personajelor și a cazurilor.
⬤ Unii cititori au considerat că narațiunea este seacă și lipsită de profunzime.
⬤ Tranzițiile bruște între cazuri pot deruta cititorii.
⬤ Cartea poate fi mai puțin atractivă pentru cei care nu sunt interesați în mod special de crime reale sau de explorarea istorică.

(pe baza a 60 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Scotland Yard's First Cases

Conținutul cărții:

Când prima secție de detectivi a Scotland Yard a fost înființată în 1842, criminalitatea era foarte diferită de cea de astăzi.

Arma crimei preferată era briciul; purtarea unui ceas de buzunar era periculoasă; cel mai important indiciu la locul unei crime putea fi locul unde se afla un sfeșnic sau o pălărie; gospodăriile numeroase (familie, servitori și chiriași) complicau multe cazuri, iar servitorii își ucideau uneori stăpânii.

Detectivii aveau puține ajutoare și multe dezavantaje. Amprentele de mâini însângerate găsite la două dintre primele crime nu erau de niciun ajutor, neexistând nicio modalitate de a stabili dacă sângele (sau părul) era uman sau animal. Amprentarea dactiloscopică era la 50 de ani distanță, profilul ADN la alte 100, iar fotografia era prea nouă pentru a ajuta la identificare. Toate rapoartele trebuiau să fie scrise de mână, cu stilou și cerneală, iar singurul mijloc de a păstra legătura cu colegii și de a disemina informații era prin poștă, călare sau pe jos.

În ciuda acestor handicapuri și a criticilor severe din partea presei, detectivii au obținut câteva succese semnificative. Joan Lock include cazuri clasice, precum Prima crimă feroviară, precum și multe rapoarte fascinante și proaspete, introducând noi evoluții, precum telegraful electric, pe fundalul unei proceduri polițienești victoriene autentice.

Charles Dickens spunea că detectivii de la Scotland Yard dau impresia că duc o viață plină de agitație mentală. Cititorii acestei cărți vor înțelege de ce.

Elogii pentru Joan Lock...

"O prezentare amănunțită a primelor cazuri importante tratate de Scotland Yard". - Profesorul B. J. Rahn

"O imagine mai bună a dezvoltării detectivilor și a CID în cadrul Poliției Metropolitane din secolul al XIX-lea decât orice altă carte pe care am citit-o". - Alan Moss

"Detalii vii" - Historical Novel Society

Joan Lock este o fostă asistentă medicală și fostă polițistă. Joan a mai scris povestiri, piese radiofonice, documentare radiofonice și opt romane polițiste. Locuiește în Londra.