Principiile geologiei: O încercare de a explica modificările anterioare ale suprafeței Pământului, prin referire la cauzele care acționează în prezent

Recenzii ale cititorilor

Recenziile la „Principiile geologiei” ale lui Charles Lyell reflectă un amestec de apreciere pentru impactul său profund asupra geologiei și evoluției, precum și critici privind lungimea și complexitatea cărții. Mulți îi recunosc importanța istorică și modul în care a modelat înțelegerea științifică, în special în raport cu opera lui Darwin. Cu toate acestea, unii cititori o consideră densă și dificilă, criticile vizând lizibilitatea sa și calitatea anumitor ediții.

⬤ Oferă perspective esențiale care au influențat în mare măsură evoluția și geologia.
⬤ Prezintă o abordare rațională a înțelegerii istoriei geologice.
⬤ Introducerea editorială și versiunea prescurtată o fac mai accesibilă pentru cititorii moderni.
⬤ Numeroase recenzii subliniază importanța istorică a cărții și rolul său în modelarea discursului științific.
⬤ Unele ediții includ glosare, note și ilustrații utile.

⬤ Cartea este lungă și poate fi plictisitoare de citit, unele recenzii descriind-o ca fiind plictisitoare.
⬤ Anumite ediții suferă de o calitate slabă a imprimării și de probleme de lizibilitate, care diminuează experiența generală.
⬤ Unii cititori critică raționamentul lui Lyell, în special în ceea ce privește evoluția, numindu-l speculativ.
⬤ Există plângeri cu privire la gradul de editare al unor ediții, care elimină conținuturi potențial importante.

(pe baza a 30 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Principles of Geology: An Attempt to Explain the Former Changes of the Earth's Surface, by Reference to Causes Now in Operation

Conținutul cărții:

În 1830 33, Charles Lyell a pus bazele biologiei evolutive cu Principles of Geology, o carte de pionierat pe care Charles Darwin a luat-o cu el pe Beagle.

Volumul 2 (1832) se concentrează pe plante și animale și cuprinde 17 capitole, un index cuprinzător și ilustrații xilogravate ale diferitelor habitate naturale pe care Lyell le observase. Autorul se opune teoriei biologului francez Lamarck privind transmutarea speciilor, deși Darwin a lăudat ulterior alte aspecte ale activității lui Lamarck.

Lyell examinează legăturile dintre evoluția scoarței terestre și istoria naturală a multor specii de păsări, insecte, mamifere și pești. El discută modul în care speciile sălbatice se adaptează fizic în timp la domesticire, răspândirea plantelor în habitatele lor specifice, distribuția geografică a anumitor tipuri de animale, adaptarea modelelor de migrație datorită schimbărilor climatice, plantele hibride, dispariția speciilor și modul în care depozitele organice, cum ar fi mușchiul, de pe terenurile emergente afectează adaptarea speciilor.”.