Prodigal

Recenzii ale cititorilor

Colecția de poezii „Prodigal” a lui Francine Marie Tolf este lăudată pentru observațiile sale ascuțite și calitatea meditativă, împletind teme ale naturii, spiritualității și experienței umane. Cititorii îi apreciază măiestria și profunzimea emoțională a operei sale, care leagă experiența personală de teme existențiale mai ample.

⬤ Meticulozitate meșteșugărească și observații ascuțite.
⬤ Abilitatea de a îmbina eficient teme personale și profunde.
⬤ Poezie meditativă și evocatoare care rezonează emoțional.
⬤ Abordează subiecte complexe precum dilemele morale și narațiunile istorice.
⬤ Limbajul este folosit cu abilitate pentru a explora incertitudinile și recunoștința.

Unii cititori pot considera stilurile poetice contemporane provocatoare sau subiective, ceea ce ar putea limita accesibilitatea. În plus, cei care nu sunt familiarizați cu lucrările anterioare ale autorului ar putea să nu înțeleagă toate conexiunile tematice.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

"Ne-am pierdut capacitatea de a numi", scrie Francine Marie Tolf: "Spunem antilopă, bufniță, / ca și cum aceste cuvinte ar avea putere. / Ca și cum numele de animale nu ar fi fugit de mult / înapoi în animale".

Astfel, Tolf expune temele majore ale celei de-a doua sale colecții de poezii, Prodigal: natura, animalele și limbajul - plus o a patra: descoperirile care apar atunci când unul dintre aceste fire vii complexe se intersectează cu altul. Tolf nu se ferește de sălbăticia pe care oamenii o aplică pământului și altor animale, ci ne încurajează să reflectăm și să înțelegem dacă putem. "In This Rain" și "A Good Thing" sunt exemple scurte, dar înfricoșătoare.

Cu toate acestea, această colecție de poezii bine puse la punct echilibrează tristețea și indignarea cu bucuria profundă și încântarea. Multistratificată și intimă, Prodigal oferă speranță, derivată nu din sentimente câștigate ieftin, ci dintr-o convingere intens personală izvorâtă dintr-o inimă imperfectă și plină de compasiune: "În centrul său, / cercul se inversează: / lanțul trofic se prăbușește, / leul mănâncă paie.

/ Totuși, lacrimile nu se inversează, / ci se șterg. / Atât de necesar pentru mine, acel Dumnezeu / care lasă lacrimile să cadă.

/ Care atinge durerea unei prepelițe / cu propria sa mână.".