Profeția și dimensiunile ei cultice

Titlul original:

Prophecy and Its Cultic Dimensions

Conținutul cărții:

Această colecție de opt eseuri abordează o gamă largă de probleme istorice, literare și metodologice. În primul rând, care erau legăturile dintre personalul cultic și cel profetic? Aveau profeții funcții rituale/cultice în temple? Au jucat acțiunile și/sau declarațiile profetice un rol în desfășurarea cultului? Care erau aspectele rituale ale divinațiilor? În al doilea rând, cum descriu textele literare interacțiunea dintre profeție și cult? În al treilea rând, cum ne pot permite diverse teorii (de exemplu, teoria religioasă, teoria performanței) să ajungem la o mai bună înțelegere a interacțiunii dintre divinație și ritualul cultic în Israelul antic și în Orientul Apropiat antic mai larg? Marian Broida explorează elementele rituale descrise în relatările biblice despre mijlocire.

Lester Grabbe revine asupra întrebării importante dacă profeția cultică a existat în templul din Ierusalim în Israelul antic. Anja Klein susține că, deși Psalmii 81 și 95 pot atesta indirect o formă de profeție cultică, ei înșiși nu constituie profeție cultică. Jonathan Stokl discută noțiunea de "declanșare" a profeției și sugerează că interogarea lui Yhwh poate fi înțeleasă în sine ca un tip de comportament ritualizat.

John Hilber analizează îndeplinirea ritualurilor care însoțeau afirmarea profetică a victoriei în cultul egiptean. Martti Nissinen analizează mai larg întrebarea dacă profeții din lumea antică funcționau ca executanți de ritualuri.

Lena-Sofia Tiemeyer investighează funcțiile de mediere și predicție ale preoților, așa cum sunt descrise în Istoria deuteronomistă. Alex Jassen susține că evreii din perioada celui de-al Doilea Templu percepeau preoții și templul ca fiind un nou loc al activității profetice.