Promisiunea pierdută a progresismului

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare pătrunzătoare a fundamentelor intelectuale ale Mișcării Progresiste din America și subliniază relevanța acesteia în înțelegerea dinamicii politice contemporane, în special în contextul președinției lui Barack Obama.

Cartea oferă o perspectivă surprinzătoare asupra intelectualilor americani din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, detaliind contribuțiile acestora la Mișcarea Progresistă. Cartea reușește să conecteze contextele istorice la evoluțiile politice moderne, demonstrând în special modul în care idealurile lui Obama se aliniază cu cele ale progresiștilor timpurii. Autorul prezintă o examinare amănunțită a obiectivelor și realizărilor mișcării, făcând din aceasta o istorie intelectuală substanțială.

Cărții îi lipsesc discuțiile despre figurile politice notabile asociate cu Mișcarea Progresistă, ceea ce poate lăsa cititorii în căutarea unei înțelegeri mai cuprinzătoare a peisajului politic din acea perioadă. În plus, unele critici remarcă faptul că anumite elemente coercitive din retorica reformatorilor sunt prezentate fără o examinare critică suficientă.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Lost Promise of Progressivism

Conținutul cărții:

Cu mult înainte de apelurile actuale la serviciu național, responsabilitate civică și restaurarea valorilor comunității, progresiștii au inițiat o provocare remarcabil de similară. Eldon Eisenach urmărește evoluția acestei puternice mișcări naționale, de la originile sale teoretice până la ascensiunea sa dramatică și dispariția sa bruscă, și arată de ce filosofia lor ne vorbește încă cu atâta elocvență.

Eisenach analizează cum și de ce, între 1885 și Primul Război Mondial, ideile politice progresiste au cucerit aproape toate bastioanele culturale și intelectuale, cu excepția dreptului constituțional, și au dominat toate instituțiile naționale importante, cu excepția instanțelor și a sistemului de partide. El demonstrează că progresiștii au fost deosebit de influenți ca forță în politica americană, în învățământul superior și în mass-media. Aceștia au creat rețele profesionale extinse care au funcționat ca un "guvern național ascuns" pentru a contracara un guvern federal de care aveau o profundă neîncredere. Ei considerau universitatea drept "biserica" lor națională - principalul depozitar și diseminator al valorilor pe care le îmbrățișau. Ei au înființat reviste cu adevărat naționale pentru un public național. Și au beneficiat de mult sprijin din partea susținătorilor drepturilor femeilor și a altor mișcări foarte vocale din vremea lor.

Impregnată de o viziune evanghelică protestantă asupra viitorului, gândirea progresistă a fost o parte integrantă a discursului național timp de aproape trei decenii. Dar, după cum arată Eisenach, chiar în momentul triumfului său, ea s-a dezintegrat atât ca teorie coerentă, cât și ca doctrină publică viabilă. Odată cu alegerea lui Woodrow Wilson în 1912, mișcarea și-a atins apogeul, dar după aceea și-a pierdut elanul și forța. Declinul său precipitat a fost accelerat de războiul mondial și de ascensiunea liberalismului New Deal. Până la sfârșitul Depresiunii, a dispărut ca actor influent în viața publică americană.

În deceniile care au urmat, mantaua progresistă nu a mai fost revendicată. Conservatorii i-au acuzat pe progresiști pentru apariția statului asistențial, iar mulți liberali au fost revoltați de retorica lor teologică și imperialistă. Cu toate acestea, Eisenach susține că avem încă multe de învățat despre și de la progresiști. Extinzându-ne înțelegerea gândirii lor, ne creștem considerabil înțelegerea unei Americi ale cărei instituții naționale - politice, culturale, educaționale, religioase, profesionale, economice și jurnalistice - sunt toate în mare parte produsul acestei gândiri. Cu alte cuvinte, ideile lor sunt încă foarte prezente printre noi.