Proprietate, libertate și autoproprietate în Anglia secolului al XVII-lea

Titlul original:

Property, Liberty, and Self-Ownership in Seventeenth-Century England

Conținutul cărții:

Conceptul de autoproprietate a fost articulat pentru prima dată în gândirea politică anglofonă în deceniile dintre izbucnirea Războiului Civil Englez și Revoluția Glorioasă. Această carte urmărește apariția și evoluția autoproprietății pe parcursul acestei perioade, culminând cu o reinterpretare a ideii celebre, dar larg neînțeleasă, a lui John Locke conform căreia „fiecare om are o proprietate asupra propriei persoane”.

Adesea privită prin prisma gândirii politice libertariene, proprietatea de sine își are rădăcinile în conceptul neo-roman sau republican al libertății ca libertate față de dependența de voința altuia. După cum arată Lorenzo Sabbadini, scriitorii secolului al XVII-lea credeau că obținerea acestui statut necesită nu numai un anumit tip de constituție, ci și o anumită distribuție a proprietății. Mulți considerau că protecția proprietății private este constitutivă a libertății și, în acest context, a apărut vocabularul autoproprietății.

Alții și-au exprimat îngrijorarea cu privire la efectele corupătoare ale concentrărilor excesive de bogăție sau chiar ale instituției proprietății private în sine. Reunind scriitori republicani canonici precum John Milton și James Harrington, pamfletari mai puțin cunoscuți și Locke, un teoretician considerat în general ca fiind în dezacord cu gândirea neo-romană, Property, Liberty, and Self-Ownership in Seventeenth-Century England este un studiu îndrăzneț și inovator al unora dintre cele mai influente concepte care au apărut în această perioadă inovatoare a istoriei britanice.