Recenzii ale cititorilor
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.
Titlul original:
Color Psychology And Color Therapy Hardcover
Conținutul cărții:
Scriitorul american Faber Birren și-a dedicat viața culorii și efectelor acesteia asupra vieții umane. După ce a scris aproximativ 25 de texte pe această temă, se poate spune că munca sa este foarte apreciată de experții în culori și de psihologii din întreaga lume. Munca lui Birren se concentrează pe legătura dintre modul în care oamenii percep culorile și modul în care acestea îi fac să reacționeze. El scrie: "Culorile bine mirositoare sunt rozul, liliacul, orhideea, verdele rece, albastrul aqua". Birren explorează activitatea mai multor medici, oameni de știință și doctori, în principal a psihanalistului și medicului german Felix Deutsch, ale cărui descoperiri aruncă o lumină importantă nu numai asupra practicii medicale cu referire la culori, ci și asupra întregii psihologii a culorilor. Birren afirmă că, dacă o persoană preferă culorile mai calde, cum ar fi nuanțele de roșu și portocaliu, este probabil să fie mai conștientă de mediul său social. El îi etichetează pe aceștia drept "subiecți dominanți ai culorilor calde". Pe de altă parte, cei care preferă culorile mai reci, cum ar fi albastrul și verdele, sunt clasificați în general drept "subiecți dominanți ai culorilor reci" și sunt recunoscuți ca având dificultăți în a se adapta la medii și situații noi". Împărțind oamenii în categorii separate, pe baza preferințelor lor cromatice, Birren consideră că poate stabili o mai bună înțelegere a personalităților și caracteristicilor acestora.
Un experiment explorat de Birren în textul său, grație lui Kurt Goldstein, implică un subiect care stă în fața unui perete negru, cu ochii închiși și brațele întinse pentru a atinge peretele din față. Atunci când subiectul este influențat de o culoare caldă, cum ar fi culoarea roșie, brațele sale se îndepărtează unul de celălalt, în timp ce atunci când se află sub influența unei culori mai reci, cum ar fi verdele sau albastrul, chiar dacă reacția este una subtilă, subiectul își va apropia brațele. Acest experiment, oricât de simplu ar fi, mi se pare fascinant pentru că evidențiază efectele puternice pe care culorile le au asupra minții și corpului nostru. Pe lângă faptul că distinge diferențele de caracter ale oamenilor prin utilizarea psihologiei culorilor, Birren abordează și efectele pe care culorile le pot avea asupra bolnavilor mintal. Această secțiune a fost cea mai interesantă și a implicat o serie de experimente complexe, cum ar fi descoperirea care tulburări neurologice erau legate de care culori. Grație lucrărilor lui Hans Huber, s-a dovedit că pacienții care sufereau de tendințe maniacale preferau culoarea roșie, simbol al sângelui și al furiei. Pacienții isterici erau mai sensibili la verde, "poate ca o scăpare", culoarea legată de subiecții paranoici s-a dovedit a fi maro, iar schizofrenicii sunt sensibili la galben. Birren afirmă că persoanele tulburate de "tulburări nervoase (nevrotice) și psihice (psihotice) sunt foarte afectate de culoare și sunt sensibile la ea".
Prin urmare, culoarea devine mult mai semnificativă pentru ei și îi afectează într-un mod complet diferit față de cei care nu suferă de astfel de tulburări neurologice. Capitolul 12 "Neuroticii și psihoticii" este cel mai convingător din text, deoarece se referă la subiectul tezei mele. După ce m-am străduit să găsesc texte specifice subiectului meu de cercetare, acest text și conținutul său au fost o descoperire binevenită și mă voi referi la lucrarea lui Birren pe parcursul cercetărilor mele viitoare.
