Punți către autonomie: Paradoxuri în predare și învățare

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Bridges to Autonomy: Paradoxes in Teaching and Learning

Conținutul cărții:

Predarea este o activitate paradoxală, plină de ironii și contradicții aparente: -Oamenii educați sunt autonomi și autodirecționați, dar școlarizarea implică, în general, conducerea de către experți a unor elevi supuși și dependenți. -Empatia, imaginația și creativitatea îi caracterizează pe oamenii pe deplin realizați, dar aceste calități par să fie în contradicție cu stăpânirea unor materiale primite.

-Societățile apreciază faptele și abilitățile testabile, dar acestea sunt puțin utile și pot fi chiar periculoase, fără maturitatea caracterului. -Educatorii apreciază, pe bună dreptate, predarea pentru maturitate, dar riscă, în acest proces, îndoctrinarea sau rezistența naturală. -Modelarea francheții ar părea indispensabilă pentru dezvoltarea caracterului, dar unii dintre cei mai eficienți profesori induc învățarea prin înșelăciuni binevoitoare.

Acestea sunt adevărate paradoxuri, în sensul că, chiar și atunci când găsim soluții credibile pentru ele, ele tind să nu rămână rezolvate. Tensiunile lor continuă să ne bântuie în fiecare clasă nouă, cu fiecare elev nou și în fiecare fază a învățării.

Perspectivele și concluziile acestei conversații nu sunt nici doctrine inflexibile, nici un compendiu de dispute abstracte fără legătură cu practicile didactice reale. Mai degrabă, cititorul este în același timp martor și participant la filosofia educației ca proces vital, experimentând genul de conversații pasionale și imaginative pe care profesorii buni le au adesea și din care învață să înțeleagă și să se implice în arta evazivă a predării.