Puterea de reprezentare a creierului - Despre conștiință și integrarea modalităților

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Cyriel Pennartz prezintă o teorie cuprinzătoare a conștiinței numită neuroreprezentaționism, explorând modul în care reprezentăm și modelăm lumea în mintea noastră. Ea aprofundează complexitatea sistemelor senzoriale, punând accentul în special pe olfacție și pe distribuția conștiinței în creier, susținută de dovezi empirice.

Cartea oferă o explicație clară și sistematică a subiectelor complexe legate de conștiință. Este informativă pentru cei deja familiarizați cu teoriile conștiinței și include perspective unice asupra reprezentării senzoriale și a corelațiilor neuronale. Scriitura reflectă efortul sincer al autorului de a transmite eficient aceste idei complexe.

Cartea poate fi o provocare pentru cititorii care nu au cunoștințe prealabile despre studiile privind conștiința și, deoarece se angajează în discuții teoretice profunde, este posibil să nu fie atractivă pentru cititorii ocazionali. În plus, complexitatea conceptelor ar putea fi copleșitoare pentru unii.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Brain's Representational Power - On Consciousness and the Integration of Modalities

Conținutul cărții:

O teorie bazată pe neuroștiințe care susține că nucleul experienței conștiente calitative provine din integrarea modalităților senzoriale și cognitive.

Deși știința a făcut progrese considerabile în descoperirea bazei neuronale a proceselor cognitive, modul în care apare conștiința rămâne eluziv. În această carte, Cyriel Pennartz analizează ce aspecte ale experienței conștiente pot fi desprinse pentru a accesa miezul acesteia: aspectul "cel mai greu", relația dintre procesele cerebrale și natura subiectivă, calitativă a conștiinței. Pennartz urmărește problema până la rădăcinile sale istorice în fundamentele neuroștiinței și leagă ideile timpurii privind procesarea senzorială de neuroștiința computațională contemporană.

Ce putem învăța din modelele rețelelor neuronale și unde nu reușesc acestea să umple golul dintre procesele neuronale și experiența conștientă? Modelele neuronale de cunoaștere seamănă cu sistemele inanimate și cum ne poate ajuta acest lucru să definim cerințele pentru procesarea conștientă în creier? Aceste întrebări stau la baza examinării de către Pennartz a anatomiei și neurofiziologiei creierului. Perspectiva relatării sale nu se limitează la percepția vizuală, ci este extinsă pentru a include alte modalități senzoriale și integrarea acestora. Formulând o teorie reprezentațională a bazei neuronale a conștiinței, Pennartz subliniază proprietățile pe care structurile complexe trebuie să le exprime pentru a procesa informațiile în mod conștient. Acest cadru teoretic este construit folosind constatări empirice din neuropsihologie și neuroștiințe, precum și argumente teoretice precum Camera Cuneiformă și Bancherul de pe Wall Street. Considerând că experiența calitativă este un fenomen multimodal și pe mai multe niveluri, Pennartz plasează acest corp teoretic în contextul mai larg al filosofiei minte-creier, examinând implicațiile pentru gândirea noastră despre conștiința animalelor și a roboților.